* Femeia cu soţul şi copilul lor de doi ani formează o familie de refugiaţi care nu a reuşit, până în prezent, să îşi găsească un rost în România * Din cauza bărbatului bolnav psihic, femeia nu poate munci, iar găsirea unei locuinţe stabile este aproape imposibilă
Alungaţi de războiul din Sudan, în care şi-au pierdut toţi cei trei copii, Hamida, originară din Bangladesh şi soţul ei, cetăţean sudanez, s-au refugiat, în 2011, în România. Ajunşi la Galaţi odată cu solicitarea de azil, cei doi au rămas în Centrul de Refugiaţi circa un an şi jumătate, decizia autorităţilor române de a le prelungi şederea în instituţie datorându-se în mare parte faptului că, între timp, cei doi au dat naştere unui copil, o fetiţă. După un an şi şase luni, Hamida şi soţul ei au fost nevoiţi să părăsească centrul de refugiaţi, trebuind să îşi ia viaţa în propriile mâini, adică să se integreze în societate. Deloc uşor, pentru că bărbatul s-a îmbolnăvit, bifând numeroase internări la Psihiatrie. Hamida, care nu vorbeşte româneşte decât foarte puţin, fără loc de muncă, a rămas să aibă grijă de fetiţa lor într-o garsonieră de la G-urile din spatele Spitalului Judeţean. Acolo au stat până în urmă cu câteva săptămâni, când au fost evacuate pe motiv că nu îşi mai puteau permite să plătească chiria de 250 de lei lunar. Femeia, copilul şi bărbatul, atunci când nu era internat în spital, au ajuns să stea în stradă sau pe unde apucau. Ei mâncau dacă Hamida reuşea să strângă câţiva bănuţi din cerşitul pe la biserici.
„La mijlocul lui noiembrie au rămas pe stradă, copilul nu a mâncat săptămâni întregi ceva cald. Am încercat să le găsesc ceva unde să stea, dar nu s-a putut găsi un loc decent cu chirie, pentru că soţul fiind bolnav psihic, este violent şi distruge totul, iar ei nu se pot angaja să suporte pagubele. El a mai muncit ceva pe la nişte ferme la Brăila vara trecută, dar atât. Nimeni nu îi vrea, mai ales acum, pentru că sunt musulmani, refugiaţi şi lumea e reticentă”, ne-a spus Ionuţ Cuţov, un gălăţean care face eforturi să îi ajute. În urma căutărilor şi a apelurilor pe reţelele de socializare, dar şi umblând din instituţie în instituţie, omul a ajuns la concluzia că singura şansă reală pentru mamă şi copil este ajutorul nostru, al oamenilor de rând.
Situaţie disperată
„Am fost pe la instituţii, la Protecţia Copilului, mi s-a spus că nu o pot primi pe mamă cu fetiţa, pentru că nu este cetăţean român. Doar copilul este. Primeşte o alocaţie şi atât. Dar, în realitate, mama, fără cetăţenie, nu este primită nicăieri. Nici la Centrul de Refugiaţi nu îi mai pot primi, că spun că ei au făcut tot ce a ţinut de ei. Am reuşit în cele din urmă să strângem nişte bani ca să îi asigurăm chiria de 250 de lei tot într-o garsonieră de la G2 şi încă 100 de lei pentru curent. Mai avem nişte promisiuni şi tot încercăm să strângem bani pentru următoarele luni, măcar până la vară, ca să aibă unde să stea”, a adăugat Ionuţ Cuţov.
Prin eforturile mai multor oameni, dar şi ale unor parohii din municipiul Galaţi, Hamidei şi fetiţei ei li s-a oferit zilnic o masă caldă la biserica Sf. Cuv. Parascheva, iar o femeie de la Biserica Sf. Mina le-a ajutat să îşi facă curăţenie în garsonieră, ca să poată locui cât de cât omeneşte. Cele două, mamă şi fiică, au nevoie însă disperată de un pat în care să doarmă, un aragaz, o butelie şi ceva mobilier, dar cel mai mult de siguranţă, pentru că soţul şi respectiv tatăl bolnav, odată ce iese din spital, nu îşi mai ia tratamentul şi umblă pe străzi, riscând oricând să facă o criză şi să provoace belele.
Cei care vor să ajute cu ceva această familie o pot face donând sume cât de mici care să le asigure măcar costurile chiriei şi factura la energia electrică. Banii pot fi donaţi în contul deschis la BCR pe numele Asociaţiei „Iubim toţi oamenii” - preşedinte Laura Cuţov: RO35RNCB0706138650830001.
Foto Ionuţ Cuţov
