O fetiță de numai 1 an şi 8 luni şi a fost diagnosticată cu autism, la clinica de specialitate a Spitalului de Psihiatrie Titan “C-tin Gorgoş” din Bucureşti * Pentru ca micuţa să aibă o şansă la recuperare, trebuie să facă terapie în valoare de aproape 800 de dolari lunar
Micuța s-a născut în toamna anului 2014 şi este primul şi, deocamdată, singurul copil al părinţilor ei. Până în urmă cu trei luni părea că viaţa micuţei nu ieşea cu nimic din tiparele existenţei unui bebeluş aparent sănătos şi aflat într-un proces normal de dezvoltare. A crescut, i-au apărut primii dinţişori, a dormit, a râs, a mâncat şi s-a jucat. A făcut primii paşi şi totul părea roz. Totuşi, la începutul verii, câteva semne i-au dat mamei de bănuit că ceva nu era în regulă cu fetița. La 1 an şi 8 luni, copila se deosebea cu mult de ceilalţi micuți de vârsta ei: „Am realizat că ea nu privea în ochi, nu avea contact vizual cu nimeni, nici măcar atunci când era alăptată. Şi nici dacă îi vorbeam sau încercam să îi atragem atenţia cu ceva. Jucăriile pentru bebeluşi nu o atrăgeau, iar când o luam în braţe eu, mama ei, nu se cuibărea cum fac copiii, ci se zvârcolea şi plângea”.
Caruselul stereotipiilor
A fost începutul unei perioade extrem de dificile pentru părinţi care au monitorizat-o în cele mai mici detalii pentru a descoperi şi alte nereguli. Pas cu pas, au văzut cum fetița lor bătea pasul pe loc. Se apropia de vârsta de doi ani, dar nu scotea nicio silabă, nu era receptivă nici la cele mai elementare cerinţe, dar avea în schimb acţiuni stereotipe, specifice copiilor bolnavi de autism.
„Dansa pe vârfurile picioarelor ori făcea ture înainte şi înapoi. Dansul pe vârfuri, care până atunci ni se păruse amuzant, l-am văzut într-o altă lumină. Este un semn clar al autismului. Apoi a descoperit pasiunea rotirii roţilor. Roţi de orice fel şi orice mărime, de la jucăriile ei şi până la roţile căruţului sport, al altora de pe stradă, a celor din magazine. Apoi a descoperit cum se deschideau uşile! Orice încercare a noastră de a o opri se termina cu proteste aproape violente şi ţipete. Se lovea singură peste cap. Nu ştia de mami, de tati, de nimeni. Nu o interesa cine vine, cine pleacă şi nu suferea după nimeni”, ne spune mămica fetiței.
Cel mai negre bănuieli ale părinţilor au fost confirmate la Bucureşti, unde au ales să meargă în ciuda "încurajărilor" venite atât din partea celor apropiaţi, dar şi a unor specialişti. "Copilul nu are nimic, aveţi răbdare, e prea mic să fie diagnosticat” şi alte replici de genul acesta. La Spitalului de Psihiatrie Titan “C-tin Gorgoş” micuța a fost totuşi diagnosticată cu autism. Reversul acestei veşti cumplite îl constituie faptul că fetiţa este foarte mică, iar şansele de a fi recuperată integral cu ajutorul terapiei sunt maxime, spre deosebire de copiii diagnosticaţi la vârste mai mari.
Costul unei vieţi normale
„Am început un program intensiv de terapie ABA, singura terapie care dă rezultate notabile în astfel de cazuri. Această terapie însă, cu rezultatele ei minunate, are un cost. Un cost financiar pe care o familie cu venituri medii din România nu şi-l poate permite. Noi luptăm însă, luptăm ca tot ce face fetița acum să continue, să o ajutăm să-şi termine drumul ce l-a început. Dar sunt momente când simţim că nu mai putem, când ne dăm seama că singuri nu vom reuşi. Şi da, apelăm la oamenii care înţeleg această dramă a autismului, şi solicităm ajutor”, subliniază părinții copilei.
Ajutorul pentru fetiță înseamna contravaloarea şedinţelor de terapie ABA, şedinţe speciale de înot şi cursuri la o grădiniţă specială. De la diagnosticare, părinţii fetiţei, care au venituri modeste, au cheltuit în jur de 800 de dolari lunar pentru acoperi costurile terapiei care îşi arată deja rezultate încurajatoare.
„Ea încearcă acum să ne susţină privirea, este veselă şi râde fericită. Se joacă cu jucării. Dar stereotipiile încă nu-i dau pace, încă nu răspunde şi nu se întoarce când este strigată pe nume, nu vorbeşte. Respinge oamenii noi. Din acest motiv ne luptăm şi facem eforturi să-i susţinem terapia”, completează mama micuţei.
Aşadar, până când copila va ajunge la nivelul de dezvoltare al unui copil de seama ei, astfel încât să poată merge la o grădiniţă normală şi mai apoi la şcoală, mai este nevoie de timp, de muncă, dar şi de bani. Orice ajutor din partea celor care înţeleg drama unui copil cu autism este binevenit şi poate ajuta acolo unde medicina nu a descoperit încă nicio cauză clară sau vreun leac. ESte o boală care afectează milioane de copii din întreaga lume.
N.R. Acest material a fost conceput, redactat și publicat ca un apel umanitar, inițiat la solicitarea părinților. Cu ajutorul oamenilor și al terapiilor, fetița din acest caz s-a recuperat complet și este astăzi o adolescentă absolut normală, frumoasă, cuminte și cu rezutate excepționale la școală. Tot la rugămintea familiei, care le este profund recunoscătoare celor care au înțeles și i-au ajutat să-și poată salva copilul, am decis ca acest articol să fie anonimizat, pentru ca adolescenta să nu fie ținta vreunei stigmatizări, așa cum, din păcate, se întâmplă în societate, ci doar povestea ei și efortul pe care l-a implicat întregul proces de recuperare să rămână la cunoștința și dispoziția publicului.
