Doamna Lui...și Fântâna cu Gura în Jos (VIII)

Miercuri, 26 Ianuarie 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Sigur că da, doamnă Stai! Am să-ţi pun ziarul în cutia poştală! Dictatoarea mea, Iolanda Cremene, mi-a scris două texte pentru Nichita Stănescu! Să i-l dăruieşti şi să-i spui Poetului că tare mi-i dor de Părinţi şi de Măria Sa, "Îngerul cu o Carte în Mână!"... Da?"!abia dacă mai suflă păpădia/ şi soarele e jilav de la ploi/ şi se aud copacii cum aşteaptă/ s-aducă domnul frunzele-napoi!/ nişte ţărani cu sufletul pe tavă/ adună şi fac focuri în grădini/ se d ...
În leagănul de pe picioarele mamei/ am auzit (prima oară) cât de mic sunt!// Sub copacul acela uriaş/ am văzut (a doua oară) cât de mic sunt!// În ochii păsării aceleia ucise/ am văzut (a treia oară) cât de mic sunt!// Lângă strigătul cântat al greierului aceluia/ am auzit (a patra oară) cât de mic sunt!// Citind "la steaua" lui Eminescu/ am văzut (a cincea oară) cât de mic sunt!// Alergând cu cercul prin sângele curcubeului acela/ am văzut (a câta oară) cât de mic s ...
Motto: "În iarna asta nu mai plec de-acasă/...(nici o plecare nu mai are preţ)/...rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă/ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!" (Iolanda Cremene)     Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde au coborât fiorii lianelor de ger, spre braţul meu (de-o viaţă) ce aştepta (stingher) virginitatea verde din frunzele fecunde!   Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece şi-a-mi împleti capcana pe gerul din liane, cu fire de căldură...dantelur ...
Nu vreau să mai ştiu de tine,/ mă declar independent, sunt sătul de teamă şi de/ sfântul tău regulament, mi-ai făcut părul măciucă,/ mi-ai umplut viaţa cu jar, ai crezut că nu am carte,/ ai crezut că n-am habar ce-nsemnezi în universul/ mare, mijlociu şi mic, cine te manipulează,/ cine-ţi cântă-n cucurig, cine te învaţă-ntruna/ cum se face, cum se drege, cum să-mi ieşi oricând în cale.../ şi să fii fărădelege!   Nu vreau să mai ştiu de tine,/ chiar te tai din i ...
Ai grijă, fiule, ai grijă să nu treci dincolo de Linie, fiindcă Acolo domneşte/ stăpâneşte marele Inutil, veşnicul Regret de a nu fi ascultat această Poruncă, devastatoarea Neputinţă de Întoarcere în timpul şi în vremea Candorii cu bătaie Lungă, dar şi percepţia Fizică a Deşertăciunii de dinainte şi de după Facerea Lumii, şi marea Certitudine a Minciunii frumoase, atotcuprinzătoare până dincolo de sânge şi de oase! Ai grijă, fiule, ai mare grijă, fii atent, fii ...
O văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă! O văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma - streaşină - la ochi,/ să vadă cât mai merge pân-acasă! O văd şi-acum - prin lacrimă o văd - / cum vine de la vale, cum şi-adună şi of şi gând şi vlagă... văd şi ştiu/ că vine mama... vestea cea mai bună! O văd şi-acum... alerg ...
(!) era întuneric, dar eu nu ştiam că e întuneric, nu ştiam dacă-i rău sau dacă-i bine astfel, dacă-i rău sau dacă-i bine să părăsesc absenţa luminii, să mă mut în absenţa întunericului, să caut şi să aflu răspunsuri la întrebările mai mult ori mai puţin ne/vinovate că sunt material didactic în laboratorul "alfa şi omega", umplut cu vertebrate şi nevertebrate (!) (!) era lumină, dar eu nu ştiam că e lumină, nu ştiam dacă nu-i rău sau dacă nu-i bine astfel, ...
Tu ai ajuns la jumătatea vieţii,/ eu trebuia să fi murit de mult - sunt prea bătrân ca să mai pot pricepe/ dacă am fost nemernic ori incult! Trag linie, adun... şi mi se pare/ că e zadarnic tot ce am făcut să (re)cunoşti în ultima secundă/ sufletul meu de (ne)(re)cunoscut! Mi se aude sufletul prin tindă - / mă dau de ceasul morţii, dar nu ştiu că n-are drăgosteală pentru mine,/ nu are nici devreme, nici târziu! Şi doar (i)-am zis alintături întruna,/ am vrut să-mi dau ...
Ia ascultă, domnişoară!/ de ce-mi pui farmece-n poartă? vrei să te iubesc în silă?/ să-ţi declar vasalitate? târcolirea ta mă-ndeamnă/ să mă las de cumsecade - şi-ai s-orbecăieşti prin lume,/ strâmbă, cu arcada spartă! Doar ţi-am zis că eşti urâtă/ deocamdată, domnişoară! doar ţi-am zis că nu sunt gata/ să te iau, să te fac doamnă! pânda ta mă osteneşte,/ mă provoacă şi mă-ndeamnă să-ţi arunc mănuşa, poate/ mă mai laşi o primăvară, poate mă mai l ...
(!) DA - TOTDEAUNA-I MAI TÂRZIU CA NICIODATĂ şi în zadar aştept la pândă şi la rând - până atunci e gata cerul şi pământul, iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!) (!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul - uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!) (!) aceleaşi note din nimic, a/somnifere şi însemnate-n trândăvie şi-n frumos, toarnă-n auz o des/cântare criminală de jos ...
Pagina 1 din 251