S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar!   Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău!   Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod, dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot!   Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt – at ...
A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost, mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost! Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât, cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n ochi ...
La început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede – apoi, distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare, şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept:/ sămânţă de Continuare!   Sigur că da, sigur că da:/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus...Maica (într-un Rost)/ era (şi ea) printre Cuvinte!   Târziu, devreme...(nu mai ştiu).../ printre balade şi idile, a plâns concret şi m-a făcut/ fără călcâiul lu ...
Treci prin lume drept simandicoasă/ şi te uiţi (de sus) la fiecare, dar, de fapt, eşti o marghioală seacă,/ sclifosită şi leorbăitoare! Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă/ şi te mişti subtil, ca o statuie a ispitei cu arome false,/ preparate într-o ţeastă şuie! Ai şi faci (de zor) farafastâcuri,/ vrei toată suflarea să te-admire cum îţi dai în bobi, în cărţi şi-n petic/ sub greţoasa ta sulemenire! Dai din toate şi (te)-ndemni cu toate/ într-o psihedelică năval ...
Motto: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,/ Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni" (Mihai Eminescu - Scrisoarea a III-a)ne uităm la moartea poeziei/ şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem/ viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea/ şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete,/ cabotini de n ...
eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude un alt fel de-a fi nu mă prinde/ încearcă oricine oricare izbânzile lor nu mă-mbie/ fiindcă-s nimic în mişcare de când am primit dezlegare/ în pururi la felul acesta celestul mă ţine de foame/ de sete mă ţine celesta ce scumpă-i această-nvârteală/ ş ...
Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă - o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă... că-i sară/ cu greieri şi lună, cu toată tăcerea de-atuncea... nu-ţi pare/ că nu s-a-ntâmplat niciodată? Nu-ţi pare că totu-i ca-n carte?/ nu-ţi pare că vorba e goală? că timpul şi spaţiu ...
aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie - jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!! te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plină ...
E cea mai curată-ntâmplare/ din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere,/ dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte! E cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele/ - s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă/ senină: mai mult nu se poate! ...
Mă uit în jos: e clar e foarte clar - (n-am mai văzut atâta hotărâre şi-atât preludiu fals în "la" minor) - urc să ascult... urc pe la coborâre! Nu mi se pare: da, sigur că da - m-apropii, dar se face mai departe, se face prea devreme mai târziu decât a fost vreodată-n altă parte! Şi dau peste ruina unui vis uitat lângă o stea întunecată, peste o clipă-n faşă - mă opresc şi văd cum orizontul stă să cadă! Mă uit în sus: e cinic şi banal, e limpede şi sec - (nu ...
Pagina 1 din 243