Maria s-a mutat într-o dimineaţă,
fără să lase în urmă nici măcar adio,
m-am trezit fără ea în odaia plină cu poezii,
n-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario?
Am alergat încolo şi încoace,
în sus şi în jos, înainte şi înapoi,
şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung
şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi,
însă nu mi-a răspuns,
şi nu am aflat-o nicăieri între soare-răsare şi soare-apune,
între cer şi pământ,
între blestem şi rugăciune,
nici măcar unde se termină realitatea şi începe visătoria!
Şi mă tot întreb:
oare voi găsi vreodată dimineaţa în care s-a mutat Maria?
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Lucrare de Control la Visătorie (mic... tratat de Realitate) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Oroloaga MARIA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BĂTRÂNII (despre Costică Avram, zis Țugui, din Cudalbi) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” JURĂMÂNTUL din URMĂ [despre MAMA] ȘAPTE CUVINTE DELICATE (II) ORDIN DE ZI PE VEŞNICIE – (după 40 de ani)
Mai multe din această categorie:
