(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o dată
şi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!)
(!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainte
şi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)
(!) mai am un pas, şi nici măcar un pas,/ şi mă primeşte înc-o încercare
de-a suferi şi de a fi convins/ că niciodată sufletul nu moare (!)
(!) iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:/ aici e-acolo şi acum e-atuncea -
patru cuvinte ies în calea mea:/ mama şi tata, leagănul şi crucea (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cuvânt Înapoi (la mormântul lui Romică Bălan - Țărnă Ușoară!) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (III) Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PĂTRAT (despre impur şi complicat) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DIRECT (psalmul apropierii definitive) Documentare... la „Evaziunea Sentimentală” (II) Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (I)
Mai multe din această categorie:
