Ieri, în drum/marş voios către administraţia Cimitirelor, îl întâlnesc pe prietenul Vasile Cherpedin. Nu-i singur. E însoţit de Ion Mutelcă, celălalt tovarăş al meu şi al lui. Ne salutăm tustrei, reciproc şi avantajos, pentru că nu ne-am văzut de Ultima Dată. Ne facem urările de rigoare, ne mulţumim că existăm, că putem circula, că suntem întregi în lumea pusă cu tot dinadinsul să înalţe cât mai repede Noul Babilon. Amândoi, pe rând, mă întreabă respectuos ce ...

Dacă-l urmăreşti (vreodată) cum vehiculează limba/ de stejar, salcâm, jugastru, frasin, carpen şi agud,/ şi cum dă (din mâna stângă) să arate că un timp a/ fost silit să se ascundă în metroul de Adjud,/ cum îşi laudă trecutul mai dihai ca M. Viteazul,/ cum îl pupă guşterimea, de ţi-i frică să-l atingi - / este vremea să-ţi dai seama că a ruginit macazul,/ că pentru acest XY nu se fabrică seringi!// Poţi, eventual, să umbli prin colecţii de ziare/ ca să vezi ce ...

Ce auzi în troleibuze, în plimbare, între blocuri.../ decât searbede discuţii despre sex, „sarmale reci”? - N-au habar că şansa moare, că se programează şocuri/ şi că se politizează soarta vinului în beci!/... Patru rândunici pe sârmă am... că am furat o sârmă/ să mă spânzur de-o Idee, să mă leg de-un Suflet blând.../ însă am văzut că numai Dumnezeu Este la cârmă... şi – de-atâta venerare – nu mai ştiu să cred că Sînt!// [oare unde-o fi „Balada� ...

Dară, înc-o dată dară, cine este vinovatul/ că v-aţi uns cu „oceni plohoi” şi vă scârţâie „krivatul”?/ că vă îmbrăcaţi „rubaşka” şi că vi se vede aia/ când urlaţi „mî hocim vostok” şi vă devoraţi tigaia?/ cine a vota infernul, frâna, împăratul roşu?/ cine i-a suflat găinii libidoul şi cocoşul?/ oare cine tot mai crede că se poate rupe cercul/ fără 3PiR pe lancea unui teoretic Hercul?// Nu vedeţi apocalipsa? moartea în desfăşurare?/ cum se da ...

Dar ce zgomot se aude? triluri lungi de păsărele?.../ Nu-i nimic: pe sub fereastră trece visurile mele!// Şchioape sunt... au fost... (odată!)... drepte, lungi, frumoase, zvelte/ până când le transformară impostorii în unelte;/ până când şobolănimea le-a scos unghiile, ochii.../ şi cu labele păroase le-au cotrobăit sub rochii;/ până când fură scuipate din tribune, din oficiu/ că nu mai suportă raza curbelor de sacrificiu;/ că nu vor să lingă osul şi organele Puterii/ ...

Nu vrea să plece. Nici de-al naibii nu vrea să se ducă. Nici în ruptul capului nu se dă dus. Orice argument este de prisos. Nici o ameninţare şi nici o mustrare nu-l poate determina să-şi ia inima-n dinţi şi picioarele de-a spinarea... şi să-şi urmeze calea. Cică nu-i convine. Cică-i mai bine aici, pe loc. Zice că n-are rost să fie cum ceilalţi. Zice că vrea să fie unic, singurul care nu-i de acord cu dusul crucii. Şi mai zice că-s proşti cei care se umilesc şi suportă. ...

Moto: "Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă." (Octavian Paler)Mamă, câte oase are porcul din Alimentară!/ Uite ce măsline grase putrezesc în galantar!/ Oare ce-a păţit salamul? De ce stă legat cu sfoară?/ Şi ce vină are brânza telemea lângă muştar?Iată, mamă, cum asudă ciocolata în cutie!/ Nu-i aşa că e-nve ...

Atunci mi se părea foarte departe până Acolo. Aşa de departe mi se părea, încât nici nu credeam că există acest Acolo. Mi se părea departe în lungime, dar şi în timp. Încercam să ajung măcar cu gândul, dar dădeam peste imposibil. Deseori, şi în joacă, însă şi în serios, mă grăbeam, poate-poate reuşesc să aduc depărtarea mai aproape, poate-poate zăresc silueta cestui adverb de loc pe linia orizontului. Dar, vorba aia, nu puteam decât să mă oftic fiindcă totu-i � ...

1. Prefaţă Şi se anunţă brumă... şi se mai/ anunţă un turnir de crizanteme!/ aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai.../ şi eu - heraldul gloriei supreme!// 2. Cuprins Ia floarea aceasta rănită în toate războaiele dinaintea şi din timpul Vechiului Testament, în toate războaiele din timpul Noului Testament, în toate războaiele ne/justificate din timpul celor două mii de ani! Victoria a sărutat-o la butoniera lui Spartacus şi nebunii au salvat-o pe tabla de şah a lui Nap ...

După cum ziceam în ziarul de ieri, mama merge în vizită la Marghioala, fata ei vitregă şi sora mea aşijderea, să vadă cum se comportă găina pe ouă, cloşca pe care i-o dăduse cu o săptămână în urmă. Nu bate la poartă, că poarta lipseşte de acasă. Strigă. Nu răspunde nimeni. E duminică. Ar trebui să nu fie plecată. Mai strigă o dată. Tot nu răspunde. Mama îndrăzneşte să înainteze spre chichineaţa de primăvară şi vară. Marghioala are câine, dar nu latră. ...