La bloc, viața se desfășoară adesea în spatele ușilor închise. Pentru mulți, asociația de proprietari este doar entitatea abstractă care emite facturi și calculează întreținerea. În Galați, o mână de oameni din zona Portului demonstrează, însă, că se poate și altfel.
Ghidați de ambiția lui Gabriel Bumbar, președintele Asociației Nr. 135, aceștia au refuzat să mai aștepte ca schimbarea să vină de la autorități și au înființat „Comunitatea Portului Galați - Între Vecini”. De la o simplă asociație, la proiecte europene de două milioane de euro, drumul a fost pavat cu voluntariat, plăcinte calde și refuzuri transformate în succese.
Cum poate orice asociație să urmeze acest model
Totul pornește de la inițiativă și comunicare. Schimbarea nu vine de la primărie, ci pornește din fața blocului.
Tranziția de la un grup de locatari la o comunitate închegată a început acum un an și jumătate, dintr-un impuls simplu: dorința de a fi buni gospodari. Gabriel Bumbar a înțeles că o atitudine pasivă nu aduce beneficii nimănui. Această mentalitate nu este nouă, ci reprezintă o revitalizare a vechilor obiceiuri din cartier, adaptată la noile generații.
„Ideea este să fii gospodar și să faci lucruri în zona ta, pentru tine și pentru vecinii tăi. Acum 30 de ani, când s-au mutat în bloc, vecinii noștri făceau aceste lucruri fiindcă erau tineri: plantau copaci, întrețineau grădinile. Acum, din cauza vârstei, nu mai pot ieși, așa că responsabilitatea trebuie preluată de cei mai tineri sau de cei mutați recent”.
De la o știre din ziar, la un nucleu format la o plăcintă
Scânteia proiectului a fost o oportunitate descoperită în presă. Un ONG din București, numit „Între Vecini”, oferea o finanțare substanțială pentru comunitățile active.
„Nu a fost ușor și am primit multe refuzuri. Asociația noastră are nouă scări. Am vrut să implic și locatari de la alte scări, așa că am început să sun. Oamenii nu prea știau despre ce este vorba, nu aveau timp - cred că aceasta este marea problemă a celor care ar dori să se implice. Atunci am decis să apelez la vecinii cu care mă înțelegeam mai bine și care sigur nu m-ar fi refuzat. Noi oricum făceam activități pe scara noastră, cum ar fi împodobirea bradului de Crăciun. I-am invitat la mine, am făcut o plăcintă, am deschis aplicația și am completat-o împreună. Așa s-a format nucleul, care, în timp, a atras și alți oameni, pe măsură ce vecinii au văzut că începem să facem lucruri concrete în cartier.”
Reabilitări de milioane de euro și gestionarea taberei lui „Nu”
Succesul comunității din Port nu s-a oprit la evenimente de cartier. Prin transparență și dialog constant, asociația a reușit să acceseze fonduri europene masive și să încheie parteneriate locale de impact. „După aproximativ șase ani de când sunt președinte, blocurile au intrat în sfârșit în reabilitare. Avem șase scări care se renovează cu fonduri europene, o investiție de aproape două milioane de euro. Pe lângă proiectul «Între Vecini», am realizat o coaliție cu Fundația Comunitară și Fundația «Cuvântul Întrupat», care activează tot în Port. Am aplicat împreună pentru proiectul Lidl «Cu apele curate», l-am câștigat și urmează să îl implementăm. În plus, pe 29 mai organizăm «Ziua Copilului între Vecini», activitate pe care o realizăm deja de trei ani consecutiv.”
Cu toate acestea, marile proiecte aduc și mari provocări administrative. Scepticismul locatarilor rămâne principalul obstacol în modernizarea blocurilor din România. „Când am fost ales președinte, primul meu gând a fost să merg la primărie să cer informații despre programele de reabilitare. Erau deja câteva blocuri renovate în oraș, dar lumea era foarte sceptică. Se spunea că vin autoritățile și ne fac blocurile cum vor ele. Ne lovim și acum de pretenții absurde. De exemplu, vecinilor li se schimbă geamurile vechi cu tâmplărie de calitate superioară, în valoare de aproape 20.000 de lei per apartament, iar unii susțin că ferestrele lor de acum 15 ani erau mai bune”.
Soluția identificată de Gabriel Bumbar pentru a depăși aceste blocaje a fost una singură: prezența fizică și argumentarea de la om la om. „A trebuit să organizăm ședințe pe fiecare scară. Secretul stă în comunicare. Avem grupuri de WhatsApp pe care discutăm și transmitem listele de plată; avem o relație deschisă cu locatarii. Le-am explicat clar beneficiile: izolație exterioară, geamuri noi, acoperiș și subsol reparat. La blocul pe care îl reabilităm acum, contribuția locatarilor este zero, ceea ce reprezintă un avantaj uriaș. Din păcate, din trei blocuri reabilităm doar două, deoarece pentru unul nu am strâns numărul necesar de semnături. Acum, locatarii de acolo sunt supărați că la ei nu se face nimic, dar nu am avut ce face.”
Secretul coeziunii unei comunităţi de cartier
Într-o comunitate mare, unanimitatea este o utopie. Gabriel Bumbar abordează neînțelegerile cu un realism pragmatic, punând accentul pe interesul majorității și pe viitorul copiilor din cartier, care au nevoie de spațiu de manifestare. „Nu pot spune că am avut proiecte dificile, deoarece tot ceea ce facem este voluntar și din plăcere. Mai complicat este să aduni oamenii și să îi faci să înțeleagă că trebuie să fim vecini la fel ca acum 30 de ani. Acum, am observat că fiecare se închide în casă, la televizor sau pe internet. Nu mi se pare în regulă și nu doresc un astfel de trai pentru copiii mei. De la această dorință a pornit grupul nostru: toți aveam copii de vârste apropiate și voiam să îi scoatem afară. În Port nu avem niciun parc, așa că micuții se joacă în fața blocului. S-au împrietenit, au format un grup și atrag și alți copii. Așa se creează o comunitate.”
În ceea ce privește vocile critice din comunitate, președintele asociației are un mesaj tranșant, dar corect, pentru cei care refuză regulile conviețuirii la bloc: „Scopul meu nu a fost ca 100% din oameni să fie de acord, fiindcă acest lucru este imposibil. Mă mulțumesc cu faptul că majoritatea apreciază, respectă munca noastră și contribuie financiar”.
Ghid de bune practici despre cum poate începe orice asociație
Pentru cei care privesc către modelul din Port și vor să aplice aceeași rețetă în propriul bloc, Gabriel Bumbar oferă un plan de acțiune simplu, bazat pe faptul că din greșeli se învață cel mai bine. „Mulți oameni m-au întrebat de unde să înceapă. Sfatul meu este să caute vecini în primul rând la ei pe scară. Să meargă la ei și să le spună: «Uite, spațiul acesta verde din fața scării este abandonat de 15 ani, cresc bălăriile de doi metri până vine primăria. Hai să ieșim într-o seară, punem câte 30 de lei, cumpărăm două hârlețe, săpăm și punem gazon». Cu siguranță se vor găsi două-trei persoane. Astfel, obții un loc de întâlnire și o pasiune comună”.
În final, liderul comunității din Galați ne reamintește că nu există o formulă magică a succesului administrativ, ci doar perseverență și refuzul de a adopta o poziție pasivă în fața ecranelor. „Nu există un manual din care să citești, să iei nota 10 și să știi cum să trăiești bine toată viața. Toată lumea greșește, important este să găsești mereu soluții, să înveți din erori și să te perfecționezi la fața locului”.
Lecția Asociației 135 din Galați este, în esență, despre recucerirea spațiului comun și despre curajul de a bate la ușa vecinului. Schimbarea nu vine din birourile primăriei și nici din comentariile de pe internet, ci se construiește zi de zi, direct pe trotuarul din fața blocului. Până la urmă, transformarea unei simple liste de întreținere într-o comunitate vie cere doar două ingrediente la îndemâna oricui, o idee bună și dorința sinceră de a deschide ușa casei pentru a deveni, cu adevărat, vecini.
