Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" încet... printre cuvinte... la deal... printre dihănii -vreau să ajung pe vârful cu dor și cu otravă!e greu... nu am ce zice... nu cred c-ajung vreodată să pun singurătatea sărutului pe slavă, să pun singurătatea sărutului pe viaţă, să pun singurătatea sărutului pe capăt! încet... printre săruturi... la deal printre dihănii - mereu până la floarea de colţuri fără lacăt! dac-ar fi fost la vale, oare-ar fi fost ...

Domnul Prepeleac mai aduce dulceaţă şi apă. Îmi promite că, mai încolo, o să aducă şi nişte vin. Îl cred ori nu-l cred, n-are importanţă. Eu citesc pe nerăsuflate.Şi ce, dacă nu încape în ogradă? Ce fel de Sosire-i aceea, care încape într-o palmă, într-o privire, într-o secundă, într-un cuvânt? Dacă n-are loc în ogradă, are destul în sufletul meu, nu? Nişte răi clevetesc în târg şi la moară că Măzăriche n-are suflet, că bate câmpii cu poeziile sale greu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"te rog, iubita mea, întinde mâna,/ ridică-mi valea plângerii pe deal,să-mi fie dor şi mai aproape luna/ când lupii fură viaţa unui cal!"                                                                              (Iolanda Cremene)N-ai cum să stai (tot timpul) fără Niciodată!n-ai încotro... (este o doamnă)... să-i arăţică o iubeşti ca pe ...

Mai iau oleacă de cireşe amare. Mai iau şi oleacă de apă. Şi parcă mă bate gândul că citesc mărturisiri din altă lume, ale altei lumi. Scriitorul nu pare din altă lume, dar nici din lumea asta. Îl privesc exact în ochi. Şi mă văd pe mine. Cred că şi el se vede pe el în ochii mei. Păi, dacă aşa îmi spune lumina, nu cumva eu sunt el? Doar el se uită în ochii mei cu tot cu ochii mei în ochii lui, nu? Doar eu mă uit în ochii lui cu tot cu ochii lui în ochii mei, nu? Ne ...

După ce citesc fragmentul publicat în ziarul de ieri, domnul Măzăriche mă îmbie la dulceaţă. Sigur, nu pot refuza. Aşa mi-a poruncit mama: să nu iau de unde nu merit, dar să nu refuz, dacă mi se dă. E bună dulceaţa. Cireşele sunt mici cum inimile copiilor la naştere. Ori, mai bine şi mai frumos zis, inimile copiilor la naştere sunt cum cireşele amare. Cheseaua nu are nici mult, nici puţin. Ăsta-i semn că domnul Prepeleac "le are" cu manierele, nu-i din ăla găman, fără ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Trec pe lângă poarta care/ prejmuie un sfert de casă -ţânca ţine o păpuşă/ zdrenţuită şi frumoasă!O salut copilăreşte,/ vreau să-i dau ceva de foame -ţânca leagănă păpuşa/ n-amintirea salei mame!Ce-a păţit păpuşa, fato? -/ o întreb... şi-i dau mâncare -nu a fost cuminte, nene,/ şi-a bătut-o mă-sa, tare!Vine câinele din curte.../ e un fel de sfert de câine -ţine-n gură o păpuşă/ şi mă latră să-i dau ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Motto:"ce noapte, ce visuri, urâto,/ în satul c-o singură casă -şi azi mai sunt cânturi acolo,/ şi azi tu eşti cea mai frumoasă!"                                                                      (Iolanda Cremene)Cu praştia mea temătoaremă duc în pădurea adâncă -sunt cel mai deştept din pădure -pădurea începe să plângă!Pândesc, văd o pasăre mic� ...

Uite, chiar acum sunt la poarta domnului Prepeleac, pe strada Zimbrului, o stradă mititică şi tăcută, cu numai câteva case destul de arătoase, dar cu mult miau-miau şi ham-ham, doldora de cucurigu şi cotcodac! Uite, chiar acum bat în scândura simplă a porţii, şi chiar în clipa asta nea Măzăriche îmi răspunde şi se grăbeşte să-mi vină în cale! Uite, chiar acum porneşte salutul din ambele părţi, deodată, asta însemnând parcă mare grijă pentru întâietatea respectu ...

Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche, să-l caut şi să-l felicit şi să-l cinstesc pentru minunăţiile sale scrise, pentru curajul său şi pentru perseverarea sa diabolică! Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ! Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum numai la Începuturile lumii a ştiut să-l aştearnă Cel de Sus pe faţa văzută şi pe faţa ascunsă a cerului din t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) despre fata asta nu am scris niciodată -doamne, ce făptură frumoasă! -când o văd, nu mai am cuvinte,nu mai am inimă, îmi cade luna pe casă (!)(!) pe fata asta au iubit-o foarte mulţi -care mai de care mai fraudulos! -nu ştiu de ce îmi place fata asta -prietenii râd şi spun că am mâncat de pe jos (!)(!) nu am făcut dragoste cu fata asta -jur pe căruţă, pe cotigă, pe săniişi chiar pe sufletul meu de piatră nestema ...