Fotbalistul Miodrag Belodedici s-a născut pe 20 mai 1964, în comuna Socol, judeţul Caraș-Severin.
S-a remarcat ca fotbalist la Steaua București, între 1983 și 1988, și la Steaua Roșie Belgrad, în perioada 1989-1992. A câștigat două Cupe ale Campionilor Europeni, atât cu Steaua București, cât şi cu Steaua Roșie Belgrad.
Și-a început cariera la Minerul Moldova Nouă, din liga județeană Caraș-Severin. Format de antrenorul Olimp Mateescu, a fost transferat în 1982 la Luceafărul București. De aici, a fost recrutat la Steaua de Ion Alexandrescu, președintele clubului la acea dată. A evoluat la Steaua până în 1988, câştigând patru ediții consecutive ale campionatului României, ”Cupa României” în 1985, 1987 și 1988, și Cupa Campionilor Europeni, în 1986. În vara următoare, a câștigat cu Steaua și Supercupa Europei, în 1987.
În 1988, a fugit în Iugoslavia, acest fapt atrăgându-i o condamnare de zece ani de închisoare în absență, pentru trădare, dictată de regimul comunist. După căderea regimului comunist, a fost grațiat. A fost unul din oamenii de bază ai echipei iugoslave Steaua Roșie Belgrad, iar în 1991 a câștigat din nou Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique Marseille. La Steaua Roșie Belgrad, a evoluat până în 1992.
Din 1992 și până în 1994, a evoluat sub culorile clubului spaniol Valencia. În 1994, după Campionatul Mondial din Statele Unite, Belodedici a plecat la Valladolid, club de la care a trecut la Villareal, după care a plecat în Mexic, unde a evoluat pentru Atlante. S-a întors în România în 1998 și până în 2001 a evoluat din nou la Steaua. A cucerit cu Steaua al cincilea titlu de campion al României, în 2001, și "Cupa României" în 1999. Și-a încheiat cariera de fotbalist la vârsta de 37 de ani.
De-a lungul carierei sale, a adunat 53 de selecții în echipa naţională, jucând la Campionatul Mondial din 1994 și la Campionatul European din 1996. În 2009, cu ocazia centenarului Federației Române de Fotbal, a primit distincția „Diamant” pentru întreaga activitate.
(diferite surse)
