Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre copilărie"
(!) umblam creanga prin pădure
şi ne jucam de-a războiul prin râpi adânci -
era o hărmălaie foarte frumoasă,
de-ţi venea să plângi
sau să râzi,
după cum "făcea" şi striga fiecare:
trăiască lupta pentru pace!... uraaa! - şi uitam și de mâncare (!)
(!) fratele meu şi prietenii mei erau soldaţi ruşi,
făceau ca avionul, ca mitraliera
până răsărea luna,
mă ciuruiau - eu eram soldatul neamţ, care murea totdeauna (!)
(!) și mă îngropau toate fetele din sat,
şi apoi plecau cu toţii şi cu toate acasă -
"unde eşti, copilărie", unde eşti, hărmălaie frumoasă!
