Într-o tăcere sepulcrală, ne întoarcem în biroul contabilei! Maria-mi toarnă încă o cafea şi încă un lichior de cireşe amare! Şi nu articulează nici o glasnică! Nici măcar nu se mai uită la mine! Nici nu mai zâmbeşte ispititor! Nu-mi mai dă nici măcar un semn că ar vrea să mă scoată din nedumerire! Femeia din portret este ea ori nu este ea? Şi oare ea să fi scris acele versuri atât de... masculine? Şi dacă mi-a vârât în suflet încă o amăgire/dezamăgire, numai ...

tocmai de-acu şi pân-atunci/ păşesc pe taine şi porunci văd că mă duc în sus pe jos/ ca nătăfleţul făt-frumos văd că mă duc în jos pe sus/ şi tot găsesc nimic în plus numai arhangheli maculaţi/ sporovăind ne-nduplecaţi şi numai demoni foarte calmi/ blagoslovindu-mă cu psalmi doar cotoroanţe de asalt/ zbierând la rece şi la cald numai paiaţe-n mers flanat/ şi sforăind la predicat doar sfinţi vopsiţi multicolor/ şi râgâind în do major doar mincinoşi monovalen� ...

De ce ai lăcrămat şi de ce încă mai eşti tristă, Marie? - o întreb în timp ce ea-mi toarnă cafea şi lichior de cireşe amare. Nu-mi răspunde imediat! Cred că vrea să mă surprindă! Cred că vrea să mă ţină în şah, cum se spune! Şi cred că are ceva de ascuns! Mereu are ceva de ascuns! Dar nu mă deranjează! E chiar interesant! E frumos! Cum să nu fie ademenitoare imprevizibilitatea? Cum să nu-mi placă şi să nu râvnesc... orizontul? Mai ales că Maria, această contab ...

Trebuia să vină, dar nu a venit - am aşteptat până când mi-a trecut os prin os şi până când am crezut că-i murită şi că-s murit, până când mi-a trecut viaţă prin viaţă şi moarte prin moarte, până când am văzut că între noi poate fi numai departe, dar am aşteptat frumos, foarte frumos am aşteptat: era cât pe ce să pun virgulă între subiect şi predicat, era cât pe ce să nu mi se mai pară că sunt un vis al demiurgului rău şi urât şi nepăsător, era cât ...

Ce mă mai scormoneşte Maria asta! Ce mă mai provoacă! Îmi umblă destul de mult prin inimă şi prin creier, mă cotrobăieşte meticulos, dar destul de elegant! Iar această eleganţă mă determină să n-o pot refuza! Are-un fel de pedanterie plăcută, deloc sâcâitoare! Un fel de a mă împinge-n uşor-uşor în flăcări... şi apoi de striga „fii atent să nu te frigi”!... Sigur că-mi aduc aminte cele două versuri memorabile, formidabile, răscolitoare ale Maicii Teodosia Zori ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins, dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă! Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar cântecul de ...

Bineînţeles, cine l-a citit pe rusul Serghei, mai mult ca sigur poate să-l priceapă şi pe O. Pitulice în toată superbia textelor pe care le-aţi văzut şi le-aţi analizat în această rubrică din gazeta de ieri! Parol, chiar o rog pe Maria să-mi acorde puţin răgaz pentru ca să-mi copiez şi eu (în Caietul pentru Acasă, nu doar pentru ziar) aceste poezii regale şi binecuvântate, aceste pe/treceri pe sub Arcul de Triumf al Deşertăciunii! Plătesc, sigur că plătesc! Toţi plă ...

ce frumoasă erai/ ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt pe adânc/ pe furiş pe costiş să-i aştern unde stai/ uite-aşa şi aşa să visezi minunat/ şi încet nu cumva de atunci pân-acu/ au trecut e-he-hei în trecut şi ai lui/ şi ai tăi şi ai mei şi credeai că-s aşa/ � ...

Şi parcă nu-mi vine să cred cât de mulţi prieteni şi cunoscuţi şi vrăjmaşi văd pe pereţii acestui lăcaş al sentimentelor regăsite ori pierdute, al sufletelor vii, dar şi moarte, al amăgiţilor şi dezamăgiţilor sorţii, al (ne)norociţilor (ne)căsătoriţi, al haihuilor şi al serioşilor, al aventurierilor şi al curioşilor, al căutătorilor de alean şi de alint, de dulceaţă şi de amărăciune! Iată, chiar în mijlocul peretelui dinspre apus, cu faţa spre răsărit, ...

Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui prin copacii cu freamăt şi linişte şi cuibare! Te rog foarte frumos, du-te acolo, unde ţi-am spus în cuvintele dinaintea cestor cuvinte, du-te chiar acuma, nu mai e loc şi nu mai e timp pe ...