Bilă albă/Bilă neagră - Viaţa Liberă Galaţi

Preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, Nicolae Bacalbaşa, merită o imensă bilă neagră pentru că, în goana de a plăti poliţe şi a se răzbuna pentru a-şi gâdila şi satisface orgoliul, calcă în picioare dorinţele şi opiniile a zeci de mii de locuitori de la malul Dunării. Bacalbaşa a reuşit „performanţa” de a oripila opinia publică, la propriu, după ce a interzis conducerii Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii să primească în Grădina Botanică cele 20 de veveriţe mult-aşteptate de gălăţeni.În schimb, cei aproximativ 30 de maidanezi din Botanică, care au atacat, nu doar o dată, o serie de angajaţi ai Complexului, dar şi vizitatori, şi al căror loc nu este sub nicio formă într-un asemenea mediu, sunt bine ocrotiţi de şeful CJ.Dincolo de faptul că veveriţele ar fi generat numai entuziasm, zâmbete şi bună dispoziţie vizitatorilor, indiferent de vârstă, ar fi crescut, fără doar şi poate, numărul musafirilor Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii, iar asta ar fi condus automat şi la o creştere semnificativă a încasărilor, aspect extrem de important pentru un conducător înzestrat cu viziune, sete de progres şi ceva calităţi de manager.Din păcate, orgoliul şi încăpăţânarea şefului de judeţ, pentru care criticile, se pare, nu sunt niciodată constructive, ci sunt catalogate, mai degrabă, drept un atac la persoană, bat logica, dorinţele şi nevoile oamenilor.Bilă neagră primesc şi aleşii din fruntea Primăriei şi Consiliul Judeţului pentru că nu s-au sinchisit să participe la manifestările dedicate Zilei Europei din Grădina Publică, o sărbătoare marcată cum se cuvine în statele civilizate ale Uniunii Europene.Conducerea Primăriei Galaţi primeşte, în schimb, o bilă albă, de această dată, pentru că a pus pe picioare centrul ultramodern de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, chiar dacă proiectul a fost demarat în anul 2011.

Nu mai reprezintă un element de noutate aroganţa care se revarsă, valuri-valuri, din anumite birouri aflate în ograda Apă-Canal, însă bunul simţ şi respectul faţă de oameni (datorită cărora, până la urmă, eşti în viaţă şi mai faci şi profit) ar trebui să îţi ghideze cumva activitatea, că-ţi convine ori ba. Să-ţi iei angajamentul în scris că repari un parc, după ce tot tu l-ai stricat, să-l laşi totuşi de izbelişte şi să mai şi „ţipi” că nu este de datoria ta, aceasta este o mare dovadă de nesimţire şi lipsă de respect îndreptată chiar împotriva propriilor tăi consumatori. Apă-Canal merită din plin o bilă neagră pentru că nu şi-a dus la capăt obligaţiile asumate privind repararea unei porţiuni din parcul din Micro 21, aflat în apropiere de Selgros. Totodată, o bilă neagră încasează şi reprezentanţii municipalităţii, care nu s-au preocupat să pună la punct parcul mai sus amintit, în condiţiile în care gălăţenii sunt tot mai dornici să iasă din casă, iar opţiuni de relaxare şi distracţie, fără să scoată bani din buzunar, nu au atât de multe. Bilă albă reprezentanţilor Primăriei, care demarează un nou program de montare a noi limitatoare de viteză în oraş, cererile în acest sens din partea locuitorilor de la malul Dunării nefiind deloc de neglijat. Poate că nu ar fi rău ca municipalitatea să ţină cont şi de alte propuneri de amplasare a unor astfel de limitatoare venite din partea cetăţenilor.

Transportul în comun în Galaţi este o problemă, pe de o parte din cauza maşinilor puţine, pe altă parte din cauza vechimii celor existente. Unde mai pui că tariful pentru o călătorie cu autobuzul în Galaţi este mai scump şi decât în Bucureşti, unde preţul este 1,3 lei. În acest context, nu putem decât să dăm o bilă albă Primăriei, pentru că măcar o parte dintre autobuze vor fi schimbate. Autorităţile locale vor achiziţiona 43 de autobuze noi şi la mâna a doua, pentru a înlocui mijloace de transport Cobra şi Prestij, dar şi pentru a suplimenta maşinile de pe anumite trasee.Bila neagră merge către Consiliul Judeţului, care i-a împiedicat pe angajaţii Ecosal să strângă maidanezii din Grădina Botanică. Preşedintele Consiliului Judeţului, Nicolae Bacalbaşa, şi consiliera acestuia, Paraschiva Vintilă, le-au dat ordine paznicilor Grădinii să interzică accesul oamenilor de la Ecosal, argumentând că solicitările transmise către serviciul de ecarisaj de Emil Strungă, fostul manager al Complexului Muzeal, pentru capturarea câinilor, nu mai sunt de actualitate, întrucât acesta a părăsit instituţia, iar acum CMSNG are o altă conducere. De asemenea, potrivit consilierei, accidentele semnalate între maidanezii care îşi duc veacul în incinta instituţiei şi un vizitator au fost înscenate. Chiar dacă zilnic vizitatorii sau angajaţii instituţiei riscă zilnic să fie muşcaţi de câini, conducerea CJ pare să pună preţ mai mare pe viaţa animalelor decât pe sănătatea oamenilor. Cu toate acestea, chiar dacă oamenii din CJ au refuzat ca maidanezii să fie strânşi de Ecosal, sperăm măcar ca aceştia să se ţină de cuvânt şi să îi ia din curtea Muzeului de Ştiinţele Naturii prin ONG-ul „Ajutaţi-l pe Lăbuş”.

Majoritatea decide într-o societate democratică, nu? Acesta este unul dintre principiile fundamentale ale democraţiei, de care ar trebui, teoretic, să se ţină cont şi la Galaţi. Numai că „majoritatea” noastră, se pare, nu este aceeaşi cu „majoritatea” politicienilor ori conducătorilor noştri. Iar un exemplu clar în acest sens îl constituie chiar cazul noului vas-restaurant care-şi va face apariţia la malul Dunării, mai precis locul în care urmează a fi amplasată ambarcaţiunea. S-a gândit vreunul dintre politicienii noştri cu putere de decizie, din 2009 încoace, că zona din dreptul scărilor de la Elice ar trebui să rămână neatinsă? Sau că ar trebui, mai degrabă, să rămână „rezervată” locuitorilor Galaţiului ori turiştilor, care, de fiecare dată, se opresc chiar în acel loc pentru a admira una dintre puţinele privelişti superbe din acest oraş gri şi prăfuit? Reacţia zecilor de gălăţeni ar trebui să le dea de gândit autorităţilor, care merită din plin o bilă neagră pentru că au pus mai presus alte interese decât cele ale cetăţenilor pe care, teoretic, ar trebui să-i reprezinte!Bilă albă soţilor Ghiniţa şi Ionel Boza (învăţători), dar şi elevilor acestora, care aduc în fiecare an, de Florii, zâmbete pe chipurile bătrânilor cazaţi la Căminul pentru Persoane Vârstnice ”Ştefan cel Mare şi Sfânt”.