Mi-ai spus DEMULT - să am şi eu habar
chiar dacă nu-i NIMIC de înţeles -
să caut DES ce se găseşte RAR,
să caut RAR ce se găseşte DES
fiindcă - altfel - în zadar am strâns
atâta ne/răbdare în scrisori,
şi dor, şi aşteptare... şi - în plâns -
cald, să nu-ngheţe răsuflarea-n MORI
de apă, de iubire şi de vânt,
de pâine şi de sare şi de cer,
de viaţă şi de moarte până când
NIMIC şi TOT se strâng în PUNCT... şi pier!!!
Mi-ai spus ATUNCI să am până ACUM,
îmi spui ACUM să am până ATUNCI -
încolo, nu încoace, primul drum
şi ultimul - ACELAŞI - până la
punctul de SUS, de JOS, de ALTCEVA -
METAFORĂ purtând picioare lungi,
sfărâmiţând şi-apoi născând porunci -
să fac din EU merinde, să le duc
celor ce MOR des ferecând la MORI
şi - surâzând - urcându-se pe RUG -
dar să nu plâng - se stinge - dacă plâng,
RĂMÂN FĂRĂ ÎNALT, FĂRĂ ADÂNC!!!