...oare angajaţii ar mai avea sporurile, compensaţiile şi primele de-acum?”. Aşa s-au întrebat unii dintre cititorii articolului „Cât câștigă și ce pierd șoferii și vatmanii Transurb. Salarii, sporuri, compensații și prime”, publicat în ediţia de vineri, 13 martie, a ziarului „Viaţa liberă”. O întrebare cât se poate de legitimă din partea celor care lucrează în sectorul privat şi care n-au prea văzut pe statul lor de plată „spor de fidelitate” ori „primă de aniversare”.
Înainte de toate, ţin să precizez cât se poate de clar că salariaţii Transurb nu şi-au oferit singuri nici primele, nici compensaţiile şi nici sporurile de care beneficiază. Toate aceste drepturi suplimentare retribuţiei sunt prevăzute şi permise de lege! Au fost negociate cu administraţia locală şi conducerea societăţii. Sunt cuprinse într-un Contract Colectiv de Muncă legal şi în vigoare. Deci obligatorii pentru toate părţile care şi le-au asumat. Şi e o vorbă la noi în popor: nu-i lipsit de… „inspiraţie” cine cere! Cine acceptă să le plătească însă… o face din bani publici.
Poate părea neobişnuit ca şoferii şi vatmanii Transurb să primească atât un spor pentru orele suplimentare prestate în zilele considerate sărbători legale - inclusiv sâmbăta și duminica (16 la sută) -, cât și un spor pentru orele suplimentare efectuate sâmbăta și duminica (20 la sută).
Pe de altă parte, să lucrezi în zorii duminicii de Paşte ori pe 1 ianuarie, când începutul de an pică în weekend, nu-i tocmai o fericire. Şi apropo de programul de lucru, e o vorbă care circulă în Transurb: „Dacă noaptea vezi o luminiţă aprinsă undeva într-un bloc să ştiţi că acolo e un şofer Transurb, că se scoată la 3,00 dimineaţa, ca să fie la 4,30 în autobază, ca să-şi poată începe activitatea pe trasee”. Iar pe la 7,30 - 8,30, când unii dintre noi plecăm încă somnoroşi spre locurile de muncă, şoferii Transurb au ajuns deja la jumătatea zilei de lucru…
Desigur, sunt şi alte categorii socio-profesionale cu programe mult mai dificile şi mai solicitante, cu ture, gărzi, stres, răspundere, cu oameni şi vieţi de ţinut în siguranţă. Dar fiecare are beneficiile ei salariale.
Moral însă… Greu de spus cât de morale sunt unele dintre sporuri cum ar fi cel de calculator pentru casieri sau gestionari. Oare pentru timpul liber petrecut cu ochii în ecranele calculatoarelor ori ale telefoanelor îşi plătesc singuri vreun spor?!
Nu mai puţin adevărat este că unele dintre compensaţii sau sporuri ar putea să fi fost create tocmai pentru a suplini un salariu mic şi insuficient al unora dintre salariaţi. Iar dacă legea permite… de ce să nu li se dea?!
Poate că n-ar (mai) fi nevoie de atâtea sporuri, prime şi compensaţii dacă salariile ar fi plătite corect pentru munca prestată, pentru seriozitate, profesionalism şi performanţă reală.
Şi atunci nu pot să nu mă întreb, asemenea cititorilor noştri: dacă Transurb ar fi companie privată, cum şi-ar plăti salariaţii? Iar noi, cetăţenii, cât am plăti pentru serviciile de transport public local?
