Cumpăr o cutie cu boabe vietnameze pentru papagal. Numai o cutie, că pasărea asta nu-i hulpavă ca domnul Om. Omul haleşte cu nemiluita. Cu metrul pătrat şi cu metrul cub. Cu hectarul. Mai ales Omul românesc. După ultimele statistici şi după toate observaţiile în direct, Omul românesc mănâncă mult şi trăieşte puţin. Grătaru-i obsesia lui. Şi hărmălaia. Fiindcă, iată, mă întorc din piaţă, agale, fără gânduri cuplate la cotidian. Pe spaţiul aproape verde al curți ...

La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu apă, un lighean, o cană, un vis ş-un dumnezeu. Ş-o singură ogradă. Care-i şi grădină. Ş-o fântână. N-are ceas. Nu-i trebuie. Că n-are treabă cu timpul. N-are nici baro ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc - degeaba cred şi sper în "după moarte", cu "pământesc" şi fără "pământesc"!!! zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc - degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu "omenesc" şi fără "omenesc"!!! zicea, nitam-nisam, că lumea largă e-o sumă oarecare (?) de strâmtori... eu fluieram şi fluier "treacă-meargă" - şi ...

Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat continentala şi mizerabila in/cultură europeană abia-şi mai duce zilele din cauza mârlanilor făcători de zgomot, toată ziua şi toată noaptea, fără oprire, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"E mâine, Mamă... parcă ieri eraun astăzi... dimpreună... dar nici gândulnu mă ducea să văd în locul tăucenuşa unui vis înflăcărându-l,înflăcărându-mi timpul până cândîncepe punctul pregătit să vinăîn drumul meu, să-i spun şi să-i arătcum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină !!!E mâine, Mamă... dar tu nu mai viimăcar aşa, o clipă, la fereastră,să vezi şi să auzi cum lacrămi curgdin ochii lumânării, pe ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Sunt bulgărul acela - cred că-l ştii -rostogolit în jurul firii talecând timpul meu - tic-tac, tac-tic - băteaca un pui strâmb, cu aripi inegale!Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşideparte, fără ploaie şi zăpadă,să mă usuc, să fiu biet lut uitat,că n-ai s-azvârli cu mine niciodată -şi-acuma stau pierdut în calea taşi-aştept să se audă, să se vadă!Sunt bulgărul acest, pe care-l calcişi îl azvârli, frumoas ...

Aşa, ca dintr-un somn frate cu moartea, mă şterg la ochi... şi nu-mi vine să cred ce nu mai... văd! În afară de Muma Pădurii şi de Tudor Tonitza nu zăresc nimic! Şi doar n-am dormit, ca să-mi justific ipoteza că a fost un vis! Atunci, unde sunt ceilalţi? Unde au dispărut? De ce s-au ascuns? E o farsă? A fost adevărat? Oare cine se joacă de-a realul/abstractul, de-a fuga din sferă, de-a fuga din cub? Nu cumva sunt cel ce nu-s? Nu cumva nu-s cel ce sunt? Oare cine se ţine de � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Te rog să intri, Înălţimea Ta -mi-i sufletul deschis pentru primire,n-ascund nimic, totu-i ş-aici ş-acum,să-ţi placă negreşit, să te admire,să-ţi mulţumească până în pământşi până-cer... aşa... să-ţi mulţumeascăfiindcă ai bătut atâta drum,să-mi dai aiastă clipă fără mască,să-mi iei din vis, din suflet şi din trupstigmatul păcălelii ş-al minciuniistăpâne între leagăn şi prohod,hohotitoare sub că ...

Da... mă latră un câine! Şi pe Tonitza-l scheaună! Pe Maica n-o latră! Ne spune că-l cunoaşte! Ne spune că se numeşte căţelul pământului! Şi-i de dinaintea lui Dumnezeu în această împărăţie! Şi în alte împărăţii! Da... căţelul pământului se aude! Tăcem! Îl ascultăm! Parcă latră anume! Parcă lătratu-i cu vorbe clare! Cu articulaţii limpezi! Mi se zburlesc pletele! Pentru că-n glasul câinelui disting o minune a liricii universale, a mentorului meu, poetul i ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"Acum nu-mi mai trebuie minte.../ şi pun numai sufletu-n joc!Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog,nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur!Şi dacă nu-i nimeni, şi dacă/ nimic nu mai stă înainte,de ce să mai tulbur vro taină,/ vrun vis şi vro viaţă cu minte?Alt fel, foarte bine se vede/ cum liniştea pierde conturîn valma-vacar ...