Augustin Buzura, psihiatru, prozator şi eseist, s-a născut pe 22 septembrie 1938, la Berința, judeţul Maramureș.
A urmat Liceul ”Gh. Șincai” din Baia Mare, apoi Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, unde s-a specializat în psihiatrie. A renunțat, însă, la cariera medicală în favoarea literaturii și publicisticii.
În perioada 1957-1964, a lucrat ca funcționar la Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor. A fost redactor și redactor-șef al revistei ”Tribuna”. Din 1990, a fost președintele Fundației Culturale Române și membru în Comitetul Director al revistei ”Dilema”, președinte al Institutului Cultural Român și director al revistei ”Cultura” (din 2005).
A debutat literar în 1960, în revista ”Tribuna”, iar editorial, la 25 de ani, cu volumul de povestiri ”Capul Bunei Speranțe” (1963). A fost președinte al Filialei Române a Asociației de Cultură și Știință Europeană cu sediul la Roma, membru fondator al Fundației Culturale Europene ”Gulliver” din Amsterdam, membru în comitetul director al Centrului Euro-Atlantic, Doctor Honoris Causa al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, al Universității de Nord din Baia Mare, al Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, membru de onoare al Academiei Româno-Americane, membru al Academiei Braziliene de Litere, membru al Academiei Latinității, membru corespondent al Südosteuropa Gesellchaft, Germania.
A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române, Premiul Opera Omnia al revistei ”Convorbiri Literare”. A fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de ”Mare Cruce”, cu Ordinul brazilian Rio Branco în grad de Comandor, cu Ordinul mexican Vulturul Aztec și cu multe alte premii și medalii naționale și internaționale.
Dintre romanele sale, amintim: ”Absenții”, ”Fețele tăcerii”, ”Orgolii”, ”Vocile nopții”, ”Drumul cenușii”, ”Recviem pentru nebuni și bestii”, ”Raport asupra singurătății”, ”Deceniul X”.
O figură marcantă a literaturii române contemporane, Buzura a lăsat în urmă o moștenire literară bogată și diversă. Romanele sale, deopotrivă apreciate de critică și de public, sunt marcate de o profundă umanitate și de o sensibilitate aparte, explorând teme grave și ilustrând permanentul conflict dintre mica și marea istorie.
A încetat din viață pe 10 iulie 2017, la București.
(diferite surse)
