Mult iubite și stimate Moş Crăciun,
Având în vedere marea sărbătoare creştină care se apropie, pe care cu legitimă mândrie o numim Crăciun, după numele Dumneavoastră, avem onoarea să vă raportăm că am îndeplinit toate sarcinile ce ne revin în calitate de conducători mai mici sau mai mari ai poporului român.
Astfel, începând din august, noi am supus la vot în consiliile locale bugete consistente pentru întâmpinarea aşa cum se cuvine a acestei alese sărbători. Acolo unde a fost cazul am tăiat şi de la investiţii, de la rechizite, am tăiat primele profesorilor, în general am concentrat toate fondurile disponibile, încât oamenii să se bucure de venirea Crăciunului.
Începând din septembrie, echipele noastre au identificat pe teren brazii ce trebuie amplasaţi în instituţii, în parcurile de la oraşe şi sate, în intersecţii, în autogări, peste tot pe unde spaţiul permite.
Încă din luna noiembrie am luat măsuri ca toţi colindătorii de tip tramvai, metrou, stradal, instituţie etc. să fie toleraţi în mijlocul nostru în semn de recunoştinţă pentru efortul lor de a disemina cât mai devreme mesajele Crăciunului în inimile românilor. Am demarat acţiuni specifice pentru a grăbi acest proces, respectiv ca să înceapă colindatul chiar din septembrie, imediat după Sărbătoarea Recoltei, dar ne-am lovit de refuzul hotărât al tuturor, chiar şi cerşetorii şi aurolacii au refuzat argumentând că nici chiar aşa!
Urmând strălucitul exemplu al celui dintâi primar al ţării, primarul Capitalei noastre iubite, tovară... domnul Sorin Oprescu, cel care în anii trecuţi a obţinut rezultate deosebite cu ocazia acestei sărbători, realizând recorduri mondiale la cei mai mulţi Moşi Crăciun adunaţi la un loc, la cel mai lung cârnat afumat şi la cel mai mare tort cu frişcă, noi vom organiza manifestări similare şi vom doborî recordurile primarului Oprescu, adăugând alte şi alte recorduri demne de a fi trecute în Guiness Book, spre încântarea maximă a maselor largi, populare: cea mai mare iahnie de fasole la cazan, cel mai lung cârnat neafumat, cea mai brânzoasă plăcintă, cele mai multe nuci date de-a dura, cele mai multe colinde de Ştefan Hruşcă.
Eforturile noastre s-au canalizat în special spre iluminatul artistic stradal. Delegaţiile noastre au vizitat toate ţările Pământului, începând de astă-primăvară, pentru a identifica cele mai bune oferte în materie de iluminat de Crăciun. Până la urmă, ca în fiecare an, am achiziţionat instalaţiile de la turci, pentru că ei, nefiind creştini, nu pun mare preţ pe aceste sisteme electrice, dar noi oricum le-am plătit la preţ dublu sau triplu, pentru că nu e frumos să te zgârceşti la Sărbători. În plus, instalaţiile sunt şi de o calitate relativ redusă, se defectează şi nu mai pot fi folosite şi anul următor, ceea ce este întru totul pe placul românilor, care nu doresc an de an aceleaşi lumini.
Putem raporta, stimate Moş Crăciun, că în oraşele noastre au fost aprinse încă din luna noiembrie milioane şi milioane de beculeţe, existând în acest sens chiar un fel de întrecere între primari: care pune mai multe luminiţe prin oraş. În Bucureşti, în Galaţi, în Mioveni, în Bistriţa, în Timişoara, pe cuprinsul întregii ţări au izbucnit simfoniile cromatice ale milioanelor şi milioanelor de beculeţe. Aşa cum românii îşi rup sacoşele prin magazine cumpărând chiar şi produse de frupt, deşi e post, vrem şi noi să rupem contoarele, chiar dacă avem cartiere sau chiar oraşe întregi fără căldură, sate neelectrificate, şcoli cu restanţe la energia electrică, familii care stau pe întuneric în mijlocul oraşelor. Nu precupeţim niciun efort. Ce sărbătoare ar fi aceea, iubite Moş Crăciun, fără cele cuvenite pe mesele românilor şi fără mii şi mii de kilowaţi revărsaţi pe străzi? Noi vrem să simtă toată lumea spiritul Dumneavoastră, al Crăciunului. Or, ce spirit de Crăciun e acela sub 1.000 de kilowaţi?
Ne-am pregătit de sărbători chiar şi în campania electorală, când am împărţit poporului resurse bugetare suplimentare, aşa-numite pomeni electorale, ca să aibă cu ce petrece Crăciunul. Şi, stimate Moş Crăciun, ca o încununare a efortului nostru, preşedinte a ieşit chiar tizul dumneavoastră, domnul Klaus.
Am luat măsuri pentru aprovizionarea suplimentară a magazinelor deoarece în această perioadă românii, ne scuzaţi de expresie, bagă în ei ca sparţii, cum ar spune popular chiar ei, românii. Noi ne-am îndeplinit cu succes sarcina de a-i antrena pentru aceste excese de Ziua Naţională, când am împărţit sute de mii de porţii de fasole în toată ţara. Românii au dovedit atunci că au stomac de patrioţi, aşa cum vor dovedi că au şi stomac de creştini. Având în vedere acest spirit al Crăciunului, am alocat resurse suplimentare - umane şi logistice - la serviciile de Salvare, la spitalele de urgenţă şi la secţiile de dezalcoolizare.
Avem informaţii că în tumultul luminilor, al sarmalelor, al discursurilor, anumite categorii de cetăţeni aduc vorba şi de Isus Hristos, dar această problemă nu intră în sarcinile noastre. Noi trebuie doar să asigurăm fericirea poporului, chiar cu preţul nefericirii lui.
În speranţa că sunteţi satisfăcut de rezultatele noastre deosebite pe linie de Crăciun, vă dorim, mult iubite şi stimate Moş, un zbor lin cu sania şi fie ca lumina sfântă a stelei de Crăciun să vă călăuzească şi pe la casele noastre. Le veţi recunoaşte uşor după uşile sparte de mascaţii de la DNA.
