Unul dintre marii regizori români din perioada timpurie a cinematografului, Paul Călinescu s-a născut la Galaţi, pe 21 august 1902. A absolvit Academia Comercială din Bucureşti şi s-a angajat ca funcţionar în Ministerul de Finanţe, însă atracţia pentru cinema a fost mai puternică, aşa că după vârsta de 30 de ani a intrat în lumea filmului, un domeniu încă foarte puţin explorat la vremea aceea.
A debutat cu filme documentare, cărora li s-a dedicat în prima parte a carierei. După „România” (1934), a urmat „Colţuri de România” (1936), care a fost distins cu Premiul I la Expoziţia Universală de la Paris din 1937. A continuat cu „Bucureşti, oraşul contrastelor” (1936) şi „Ţara Moţilor” (1938), acesta din urmă obţinând Premiul pentru film documentar la Festivalul de la Veneţia, un an mai târziu. În 1941, Paul Călinescu, considerat un adevărat promotor al documentarului românesc, a realizat „România în lupta contra bolşevismului”, peliculă pentru care i-a fost decernat pentru a doua oară premiul celebrului festival veneţian.
Încercându-şi talentul şi în filme artistice, s-a bucurat de acelaşi succes, drama „Răsună valea” fiind încununată cu Diploma de onoare a nu mai puţin cunoscutului festival de la Karlovy Vary.
Ultimele două filme realizate în calitate de regizor, drama „Porto Franco” şi comedia „Titanic Vals”, i-au adus, alături de aprecierile specialiştilor, şi consacrarea în rândul publicului larg. Legendara ecranizare a piesei lui Tudor Muşatescu, avându-l în rolul principal pe Grigore Vasiliu Birlic, este considerată, de altfel, una dintre capodoperele cinematografiei româneşti.
Paul Călinescu a semnat în total regia a 18 filme, la cele mai multe fiind, de asemenea, scenarist şi autor al imaginii şi montajului. A fost recompensat şi cu mai multe premii naţionale pentru „merite excepţionale în dezvoltarea cinematografiei naţionale” sau pentru întreaga operă.
S-a stins din viaţă la aproape 98 de ani, pe 25 martie 2000.
