Ion Zimbru

Ion Zimbru

Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou ASTFEL (la mormântul poetului MIHAI EMINESCU)"

Marți, 15 Iunie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar: eu şi numărul prim, tu şi numărul par - eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi: tu - și ziuă la noapte... tu - şi noapte la zi - eu - la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic” - ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic: nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreau să pun şaua pe dor, să s/pun visul pe şleau n-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori, unde încă mai stau saci cu multe candori, unde vin ce ...

TEZĂ la OMĂT

Marți, 15 Iunie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Aproape demult, într-o iarnă care, pentru mine, n-a trecut, mă roagă frumos o femeie necunoscută să-i fac un om de zăpadă. N-o pot refuza. Nu mă pot face că nu mă pricep. Nu-i pot zice că nu ştiu de unde (se) începe şi unde (se) termină un trup şi un suflet de omăt. N-am mai făcut niciodată oameni de zăpadă. Şi nu am făcut nici din alte substanţe de unică folosinţă. Şi totuşi nu a durat mult. Fiindcă am avut un proiect. Proiectul aprobat, parafat şi semnat de meş ...

TEZĂ la DOMNIȘOARA de STICLĂ

Luni, 14 Iunie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
De o mie şi unu de feluri sunt domnişoarele. Domnişoare de casă. Domnişoare de unică folosinţă. De folosinţă îndelungată. De uz didactic. De companie. De asalt. De treabă. De geaba. De... ştiţi dumneavoastră mult mai bine de câte feluri mai sunt domnişoarele pe mărgica asta de lut şi suprasaturată de convenţional, farafastâcuri, complezenţă, prefăcătorie, mişmaşuri...!... Însă, dintre toate şi printre toate, cea mai importantă mi se pare una, numai una: domnişoa ...

Din colecția "Cele mai limpezi poezii rămase tablou" Un Substantiv Comun (sine qua non)

Luni, 14 Iunie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) stă peste tot, întruna, în viaţă şi în moarte, în inimă, în lacrămi, aproape şi departe, în gheaţă, în mişcare, în spaţiu şi în timp - e-un substantiv sălbatic, n-ai cum să-l dai la schimb, nimica, niciodată, nu-i poate ţine locul, şi arde, şi-ntreţine, dar poate stinge focul, ţine pământu-n braţe, frumos şi vertical, stârneşte viu-n plante... şi-n om... şi-n animal (!) (!) un substantiv sălbatic, banal, fără de care n-ar fi nici zei, nici demoni, nici ...

TEZĂ la IERTARE

Sâmbătă, 12 Iunie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cu iertarea-i greu. Foarte greu, dacă nu-i imposibil. Cum, oare, să dau lucrare de control la iertare când hurui de păcate? Nu cred că-i de aflat în lumea asta (şi nici în altă lume) vrun păcătos mai mare decât mine, vrun netrebnic bun de dat exemplu de model, cum sunt eu. Stâlpul firesc al infamiei lipseşte din mijlocul satului... şi cred că nimeni nu (mai) are timp să supună oprobriului un rătăcit conservator şi un romantic pesimit în ceastă lume contemporană, în ceast ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" POEM în/din PĂDURE (pastel urgent)

Sâmbătă, 12 Iunie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) ne-am întâlnit în inima pădurii - mânca o căprioară şi plângea - era-ntuneric, foarte întuneric: (ne)drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!) (!) şi s-auzea doar pulsul veşniciei prin horpăiala lupului flămând, şi - printre ramuri - steaua căprioarei stingându-se aproape de pământ (!) (!) [ce lup hulpav... parcă-i poetul care s-aude şi acum în depărtare]! (!) e gata căprioara, gata-i steaua aprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis - văd numai ochi de lup umplut cu v ...

TEZĂ la CIOCÂRLIE

Vineri, 11 Iunie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
La ciocârlia din ziarul de ieri. Cum să nu dau lucrare de control la ciocârlie? La ciocârlie să nu dau? Chiar la ciocârlie? Un fel de lucrare de control la măreţie, s-ar putea numi! Un fel de lucrare de control la tril, pot zice! Un fel de dare de samă la frumuseţe! Nu la orice fel de frumuseţe! Frumuseţea aceea, totdeauna la capăt! La capătul dinspre-nceput! La cel mai curat capăt!... Pe ce fel de coală să scriu această lucrare de control? Nici o coală de hârtile nu-i potriv ...

NEC PLUS ULTRA Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" NEVĂZUTUL (ACELA... CARE)

Vineri, 11 Iunie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
!stai liniştită... este-aici... nu pleacă, s-aude cum gândeşte lângă tine, te smulge din greşeală, din păcat şi din strânsoarea zilelor puţine! !te podideşte plânsul, ţi se pare că nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna; vrei să-l atingi, dar este nevăzut; vrei să-l auzi, dar tace totdeauna! !adu-ţi aminte: când ai vrut murire, şi nu a fost, n-a fost o întâmplare; şi când ai vrut să ningă, şi a nins... să ştii că el a fost ACELA... CARE! !el ştie când şi cum ap ...

TEZĂ la MONASTIRE

Joi, 10 Iunie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
N-am la îndemână o monastire normală. O monastire mare, vreau să zic. N-am, dar trebuie să dau lucrare de control la ea, neapărat. Trebuie să mă descurc, adică. Prin urmare, apelez la un schit. La o monastire mică, zice-se. Din asta (mică) am. Am un schit, adică. Nu-i al meu, da-i ş-al meu. I se spune Schitul Zimbru. E vechi. Şi proaspăt refăcut. Încă nu are chilii. Şi nici călugăriţe. C-o să fie schit de maici, se zvoneşte-n cătunul cu acelaşi nume. Abia aştept să s ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" UNIC și FRUMOS (tot şi ne/tot universal)

Joi, 10 Iunie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
!sunt chiar la geamul marelui secret - şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul, n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede că nimeni şi nimica nu-i într-însul! !cred c-am visat şi că visez mereu ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este din visul visătorului cel mare: primul venit (ne/vrednic) în poveste! !nu pot şi nu renunţ aşa uşor: mai bat o dată... şi mai strig o dată - din ce în ce-i mai strâmt în calendare cu viaţa toată şi cu moartea toată! !despre-nainte şi ...
Pagina 1 din 576