Se ştie, se spune şi se vede că firmele de pompe funebre sunt ultimele care pot să dea faliment, patronii acestora fiind ultimii faliţi ai degringoladei mondiale. Aparent, nu-i nici o aglomeraţie în multele şi desele încăperi şi chichineţe care fac şi desfac sicrie şi tot ce face parte din recuzita unei înmormântări, oricât de săracă ar fi aceasta. Dar, aruncând un ochi prin perimetrele cimitirelor, ţi se ridică părul măciucă: din ce în ce mai multe cruci proaspete, din ce în ce mai multă ţărână reavănă, adică semne şi argumente clare că moartea munceşte de rupe pământul, fără zile şi nopţi libere, fără concediu, fără prime de fidelitate, fără s-o aprecieze şi s-o laude vreun urmaş de-al celor care dau colţul cu nemiluita. Altfel spus, gaterele şi fierăstraiele şi făţuitoarele şi celelalte maşini şi scule pentru confecţii din cherestea huruie şi duduie nonstop pentru a satisface prompt necesarul de scânduri, şipci şi furnir, materiale "vitale" întru fabricarea "banalelor şi efemerelor costume eterne". Din urma acestui "fioros" fel de activitate omenească, unii întreprinzători au ajuns putred de bogaţi, adică se sparg în figuri pe spinarea morţilor, pe valurile de lacrimi ale celor care sunt în stare să cheltuiască o avere pentru un sicriu, îngropăciunea fiind un prilej de fast şi fală, de ostentaţie şi fanfaronadă, de opulenţă şi prost gust, de spectacol scump în formă şi ieftin în conţinut. Am auzit că acest soi de afacerişti au hotărât să-şi crească veniturile din urma celor care pleacă la subsol, din urma doamnei cu coasa, vai de viaţa şi de mama ei de moarte fără de noroc!... Sigur că da! am auzit că vajnicii artizani ai coşciugelor noastre cele de toate zilele au hotărât să vândă copârşeie la kilogram! după greutatea lemnului folosit la sicriu, dar şi după greutatea mortului, adică!... (cică, în acest mod revoluţionar, aplicând această idee, folosind această soluţie progresistă şi civilizatoare, se poate echilibra distanţa dintre cerere şi ofertă, se pot lua măsuri încă din timpul vieţii, încă de când se taie scândurile, pentru a asigura servicii funerare decente, ireproşabile, pentru toate buzunarele din cauza cărora oamenii mor ca moliile când le serveşti cu flit)... Sigur că da! trebuie să-i felicităm pe aceşti gânditori şi privitori şi lucrători la moartea noastră, la viaţa noastră de după... adică, nu? să-i felicităm şi să-i rugăm să ctitorească şi o statuie, un Monument al Sicriului Necunoscut, şi să-l amplaseze chiar în buricul târgului, să se observe de pe Lună ce Viaţă are Moartea pe Pământ... (Să vezi!)
Servicii Funerare...la Kilogram (I) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
