TURNIR de CRIZANTEME

TURNIR de CRIZANTEME
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt!

De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol!

Şi se anunţă brumă! şi se mai anunţă şi-un turnir de crizanteme! aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai! şi eu... heraldul gloriei supreme!

În toamna asta nu mai plec de-acasă! nici o plecare nu mai are preţ! rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă! şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!

Şi parcă nu mai sînt de-atâta brumă! tăcerea ta la flacără condamnă! pe fiecare frunză scrie „du-mă”... şi iartă-mă... şi bună seara, doamnă!

Coboară toamna! iar coboară! ah! nu este geamăt! şi nici strigăt nu e! e o silabă care ţine-n şah cuvântul meu cu miros de gutuie!

Este un ah ce mi-i atât de drag! un „ah” că „poate” încă se mai poate metafora muta de pe zigzag şi visul de pe liniile moarte!

Ah... ce frumoasă-i toamna care suie aroma-n fructe, care ţine-n şah cuvântul meu cu miros de gutuie şi bruma mea de nemurire... ah!

De plânsul cui ajung cariatide? pe ţeava puştii, gloanţele se sting! şi în cutii poştale ruginite, perfect se surpă ultimul paing!

Ce an/Lumină! doamne, ce an/Dante! nisipul cade-n şoaptă şi adună doar câteva iubiri automate şi nişte lupi înflăcăraţi de lună!

Se surpă dorul! marginile lumii, menghine reci, s-apropie de mine! iar vine toamna! iarăşi mor salcâmii... dar „panta rhei” tot „panta rhei” rămâne!

Iubita mea, am să mă duc la toamnă, să văd ce face mama în grădină! am auzit că s-a întors acasă, frumoasă, blândă, ca o lună plină!

Am auzit că s-a întors şi tata! mă duc să văd ce face în ogradă! cred că îndreaptă lemne pentru casa din totdeauna şi de niciodată!

Iubita mea, am să mă duc la tine, să văd ce face toamna şi ce face copilăria mea cea următoare!... n-am să mai plec de-a pururea încoace!

Am să rămân acolo şi-am să stau sub greieri trişti, sub arături de toamnă! şi-am să te rog să stai şi tu cu mine, să vezi eternitatea ce înseamnă!

Şi-o să ieşim doi maci la primăvară, în grâul nostru cu cărare strâmbă, cu des cânt lung de ciocârlie naltă...!... şi ca şi cum nimic nu se întâmplă!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 695 ori Ultima modificare Joi, 16 Ianuarie 2025 17:32

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro