Demult (cam pe vremea şi cam pe timpul când Şcoala era Şcoală, Părinţii erau Părinţi, Munca era Muncă, Respectul era Respect, Candoarea era Candoare, Aurul era Aur şi Tinicheaua era Tinichea...şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea...şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei...şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit) în celebra şi în mica haltă Docăneasa (astăzi, o ruină a devenirii capitaliste şi a nesimţirii tip modern şi, bineînţeles, păgubos) stătea şi funcţiona o fântână. O fântână cum rar se mai întâlnesc în Spaţiul Mioritic Moldav alcătuit din Valea Lungă, Valea Zimbrului, Dealul Cutei, Dealul Ciorii, Lungeşti, Bălăbăneşti, Rădeşti...şi alte şi alte Dealuri şi Văi sfinţite şi netezite şi frământate de Dumnezeii cu pestelcă şi cu opinci – toate năpădite, acum, de bălăriile şi de puturoşenia şi de nepăsarea Venitului Minim Garantat – o fântână aproape adâncă, aproape înaltă, aproape de Setea tuturor trecătorilor plecători sau sositori în acest punct de cale ferată. Zilele trecute, în mod special, am trecut prin halta despre care facem vorbire-n acest în/scris...şi am îndrăznit să mă uit în fântână...şi am văzut toate chipurile şi toate gândurile celor care au băut odinioară din apa-i vie, acum stătută şi puţină şi strigătoare la cer. Iată unul dintre chipuri şi unul dintre gândurile cestui chip: „Staţi mai încoace, scoateţi lacrimi...vine trenul/ tocmai de-atunci, zvârliţi cu flori în calea lui,/ vine cu ea: Soprană lungă, fără moarte,/ miră Moldavă, cu irisuri amărui!// Stârniţi vioare, păsări-calde, păsări-lire,/ stârniţi Cuvinte care-atât au aşteptat,/ porniţi săruturi...spuneţi: Doamne, cum coboară/ încet, mereu, din Viitorul celălalt!// Aduceţi pâine, sare, vin, aduceţi Mire,/ şi curcubeu mai drept, şi curcubeu mai strâmb.../ şi-n ceastă Clipă...(sacrosanctă!)...a Nuntirii/ să-nceapă toată Filarmonica de Câmp!// Veniţi încoace, scoateţi lacrimi...pleacă trenul/ cu tot cu Nuntă, în Trecutul celălalt.../ zvârliţi cu flori în urma ei, tocmai Acolo,/ unde dă-n Taină Pomul Primului Păcat!”//...(Publicitate: „Învaţă să mori în tine însuţi/ pentru a nu-ţi fi teamă de moartea/ pe care altul ţi-a destinat-o!” – Ionaid Roamnescu)...SIGUR CĂ DA!
POMUL PRIMULUI PĂCAT Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
