Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/ ce-om vedea cum trece mama/ cu biserica de mână!"                                                        (Iolanda Cremene) Intru în biserică,să-mi ierte dumnezeu păcatele, rar,prin ruga şi prin vorba preotuluiconvins de sărăcia mea ca un altar!Cuvintele preotuluitrec prin mine şi ajung tocmai la cer,mi se l ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Bună dimineaţa, doamna mea Ninsoare,/ doamna mea Furtună, doamna mea Omăt!.../ doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai... hăt/ unde mai aşteaptă săniile noastre,/ vrăbiile noastre, caii noştri sfinţi,/ stânele cu mieii, oile... şi mila/ din închipuirea lupilor cuminţi!" (Iolanda Cremene) Parcă nu te-am văzut de o mie de ani,parcă o mie de ani ai fost plecatăsă-mi aduci nu-mă-uita(r ...

"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat, crezi că poţi să ajungi mai repede la el, nu? E o minciună gogonată. Şi ştiu că ai fost de multe ori pe culmea Ciorii. Ai găsit orizontul acolo? Nu l-ai găsit. Ai fost şi pe culmea Ciutei. Şi ni ...

"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul acesta nu-i colnic, nu-i cărare prin lanul de secară, nu-i potecă prin liziera cu ghiocei. De când e lumea şi pământul, acest drum se află foarte întortocheat, plin cu obstacole de tot felul, plin cu s ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă (!) (!) și se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată (!) (!) și se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici, sub salcâmul pe care-l iubeai plin cu păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare (!) (!) se face că mângâi gâtul vioarei şi în ...

Câinele, imprevizibil şi mânat de instincte, vine cu ochii roşii spre mine. Şi vine, şi latră, şi vine, şi urlă, şi vine!... Ştiindu-mă cu frică organică faţă de "prietenul" omului, înlemnesc. Nu pot face nici un gest de apărare, nu pot articula nici un cuvânt de ajutor. Doar mă pot uita la stăpânul cretin al buldogului "inocent". Care stăpân, un găman cu glugă şi morgă de geniu digital, nu se sinchiseşte să-şi strige şarla, nu face nici un pas întru oprirea eve ...

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou" Motto: "cine vrea să se suie spre bază, înalt şi frumos,             trebuie să încerce pe o piramidă cu vârful în jos"                                                           (Iolanda Cremene)dacă-i goală, o văd plină - plină cum o lună goalăumbră dezbrăcată, albă, ca mireasa-n catedrală!dacă-i  veche, o văd nouă - nouă cum o h ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) închide ochii, uită-te în spate:totu-i nimic - nimic nu se deschide -toarnă-ţi nisip în pâlnia clipirii -şi nu mai lăcrăma la piramide (!)(!) deschide ochii, uită-te în clipă -în ceastă clipă - unde veşnicieiîi dai lumină şi îi iei lumină -şi vezi deşertăciunea cât de vie-i (!)(!) deschide ochii, naşti - că eşti născutăsă-i dai clipitei - câte ai - păcate,să-i ceri iertare şi să-i dai iertare -şi vez ...

Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să treacă, să ajungă, să facă, să dreagă. Chiar mă dau jos de pe trotuar şi-i las să se manifeste, să-şi exprime angoasa musculară, umorile, concluziile şi dimensiunea ...

"Dar câinii, formidabilii noştri câini comunitari, di/stinşii noştri lătrători cu şi fără stăpân? Ca alternativă la zgomotele intenţionate, construite şi provocate şi împrăştiate de oameni, şarlele sfâşie noaptea cu urletele lor funeste. Ca la un semn şi în intervale de timp exacte, ca nişte coruri ale groazei, ca nişte coruri antice ale tragediei, jigodiile pornesc urlarea pe cele mai lugubre timbre animale. Mai mare dragul să auzi şi să vezi o potaie sfrijită şi ...