Visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală...
[eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală,
nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă,
nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă
că văd cum s-aude (pe lung şi pe lat)/ ş-aud cum se vede,
şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete!]...
Se face că trece în sus şi în jos/ suita regală,
că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf.../ [ce fel de răscoală
mi-i dat să visez şi să cred că-i real/ şi nu mi se pare
că sunt un atlantic, un zis şi făcut,/ un semn de salvare...
că statul degeaba nu-i bun nu-i corect/ şi vrea lovitură
în moalele capului său boulean,/ scăpat prin cultură...
adică prin lanuri de grâu şi porumb/ şi orz şi lucernă...
aşa, la-mbuibare... (prin stat!... ca la stat!)/...şi lene eternă!]
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” | Lovitură de stat (pacific tangou) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
