Ne aflăm în plină febră declanșată de apropierea Sărbătorilor de Iarnă, perioadă în care băncile comerciale își promovează intens cardurile de credit.
Din dorința de a le umaniza și de a le spori atractivitatea, în România s-a încetățenit denumirea generică de card de cumpărături. Asta poate și pentru a sublinia faptul că rostul lor este acela de a face doar plăți la comercianți, fiind de evitat retragerea de numerar. Acesta este un element pe care băncile ar trebui să-l comunice din start clienților, ținând cont de faptul că dobânda ce se calculează din ziua imediat următoare retragerii de cash, fie și de la bancomatul băncii emitente a cardului, depășește în mai toate situațiile 25% pe an. Vorbim deci, despre o dobândă dublă, chiar triplă față de cea a unui credit clasic de nevoi personale.
Utilizarea rațională a cardului de credit presupune accesarea avantajelor pe care le oferă și cel mai important dintre acestea este achitarea cumpărăturilor în rate fără dobândă la comercianții parteneri. Ca regulă generală, se pleacă de la un minim de 6 și se poate ajunge la 24 de rate lunare, excluzând perioadele de promoții cu număr de rate extinse, uneori chiar până la 60! Mai toate băncile oferă o paletă largă de parteneri din domenii precum comercializarea electronicelor, electrocasnicelor, produselor de îmbrăcăminte sau încălțăminte, cosmetice etc, dar există și situații de parteneriate în sănătate și chiar asigurări auto sau medicale.
Obținerea de către clienți a cardului de cumpărături dorit este, în mod obișnuit, mai la îndemână decât a unui credit clasic, scoring-ul ce se calculează celor interesați fiind mai "prietenos" cu aceștia. Atunci când gradul de îndatorare și istoricul bancar al clientului permit obținerea cardului de credit, el este plafonat la 3-5 venituri nete, pentru a minimiza riscul utilizării necorespunzătoare a unui produs de creditare de valoare mare ce poate genera costuri masive.
Revenind la avantajele utilizării unui card de cumpărături, amintim și durata perioadei de grație, aceasta reprezentând intervalul de timp în care banca îți permite să cheltuiești bani de pe card fără să plătești dobândă. Important de menționat este că lipsa unor parteneriate cu unii comercianți sau prestatori de utilități nu restricționează plățile ce pot fi făcute către aceștia, însă obligă utilizatorul la achitarea integrală a sumelor cheltuite la scadență, pentru a evita calcularea de dobândă. Este un exercițiu de disciplină financiară pe care nu mulți clienți ai băncilor sunt dispuși și, totodată, capabili să-l exercite. Lipsa de educație financiară și goana după cumpărături inutile se transformă în oportunități de profit pentru bancă.
Raportul de activitate al cardului de credit funcționează aidoma unei facturi pe care clientul o primește lunar și care are un termen scadent, cu mențiunea că achitarea minimului de plată prevăzut în acest raport reprezintă de cele mai multe ori strict dobânda datorată băncii. Plata acestuia reprezintă doar o amânare a unei "boli" cronice ce tinde să se instaleze în sistemul financiar al clientului, ce ar trebui, în lipsa disponibilităților financiare de achitare integrală a sumelor cheltuite, să apeleze, în măsura posibilităților, la o soluție de refinanțare.
Un cost de care niciun client nu poate scăpa decât în situația extrem de fericită a obținerii sale într-o perioadă promoțională este comisionul de administrare al cardului. Acesta este calculat de obicei anual și devine exigibil la plată simultan cu activarea produsului de creditare. Unele carduri de cumpărături sunt purtătoare și de asigurări, facultative sau nu, asupra cărora toți utilizatorii sunt informați, inclusiv cu privire la posibilitatea renunțării la ele atunci când este oportun și realizabil.
În esență, cardurile de cumpărături existente în prezent pe piața bancară sunt instrumente de plată ce se pot dovedi deosebit de avantajoase atunci când sunt utilizate rațional cu o bună înțelegere a mecanismului lor de funcționare și fără excese ce pot conduce la dezechilibre financiare majore pentru posesorii lor.
Mic ghid de creditare (I). Obținere a unui credit de nevoi personale [detalii]
