Ultima mea Marie lucrează la Morgă! Are cincizeci şi cinci de ani, dar pot zice că nu-i trecută aproape deloc! Pot zice că-i de-o frumuseţe mortală! Nu ştiu exact ce face-n magazia aia cu cadavre, dar nici nu mă interesează! Dacă nu-mi spune de la sine, n-o întreb! Din câte am priceput de la un „mort” care a „înviat” după ce s-a „hodinit” o noapte pe cimentul tristei/spăimoasei hale, cică temerara mea Maria studiază retinele răposaţilor în timpul necropsiilor, f ...

Taie... dacă ai curaj, dacă vrei să vezi cum tace,dacă vrei s-auzi cum piere, dacă vrei tu să rămâipân-la urmă, până unde crezi că-ţi susură noroculde-a fi primul care pune pasu-n capătul dintâi!Taie... dacă eşti viteaz, dacă poţi înfige razaochiului tău fără spaimă-n cest principiu delicat,dacă vrei să fii stăpânul unic al singurătăţii,să fii rostul care şterge dâra stelelor când cad!Taie... dacă nu-i urât şi nu-ţi pare criminalătoată ceastă încercar ...

Acesta este! Aceasta este! Aceştia sunt! Acestea sunt! Nimic în minus! Nimic în plus! Doar câte-o atingere de viaţă şi de moarte! Aşa, din când în când! Mai rar sau mai des! Funcţie de aportul fiecăruia la Mister! Funcţie de cât crede fiecare că nu poate fi altceva decât Personajul (mai mare sau mai mic, important sau banal) al unui Vis: visul cestui ori celuilalt Celest! Vis cu ochii închişi sau deschişi în In(de)Finitul Somn Universal! Somn egal cu Extazul şi Agonia din o ...

Când a bătut la uşă o lumină, ea se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină, să-i ceară iertăciune şi să-i dea! Era, acolo, printre substantive, cu gândul tocmai dincolo de stele, tăcea pe foc, durea pe hieroglife: un semn de carte-cruce de nuiele! Şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe - lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte! Şi a privit, şi n-a ştiut să mintă, şi viaţa toată dat-o-� ...

Odată, după utrenia de Duminică... mă aflu ţanţoş şi viteaz pe strada Frunzei, după cumpărături de-ale gurii, în magazinul susţinut de domnul Gheorghe şi doamna Iulia, în care-şi desfăşoară activitatea/vânzarea două respectabile parasimpatice: nord/moldoveanca Lucia şi gălăţeanca Nicoleta! Am poruncă/ordin de la ultima nevastă să târguiesc scobitori şi pastă de dinţi! Mulţumesc frumos, dau bineţe de plecare... şi, când să ies, nu mai ies... pentru că intră ...

Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plinăam învăţat (întruna) să tai frunze la câini,aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă...şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâinicând vine, pasămite, vrun timp de judecatăcu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar...şi să-(mi) trimit (aiurea) la Ana şi Caiafapărerile de bine, de rău... să n-am habarcă toate dimprejuru-mi... (şi sfinte! şi păgâne!)...nu au nici o scăpare, dacă-s jucate strâmb,iar ...

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu ...

Hai să vedem curcubeul! –îi ziceam fetei la care ţineam pe ascunsfiindcă nu voiam să se ştie cât de aproape am ajuns. Dar se vede, uite-l chiar pe vârful dealului din faţă! –îmi spunea fata la care ţineam mai multdecât la mâine-dimineaţă. Totuşi, hai mai aproape de el! – continuam să-i zic.Hai, dacă vrei! – continua să-mi spunăvăzându-mă aşa cerşetor şi mic. Şi plecam amândoi spre vârful dealuluiindiferent ca o moarte,dar curcubeul se îndepărta...şi a ...

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam...şi eu nu ştiusă mai deschid şi s-o primesc...sunt prea pustiu –plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de cândm-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând –numai NEBUNUL râde şui/ şi-o strigă pe nebuna lui:oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând ???!!!ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meuşi toţi se roagă să mă ierte DUMNEZEU –dar ...