Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) pe marginea tăcerii cu iarbă înclinatăspre râpa din aminte, şi multă, şi adâncă,stau şi-mi îndes privirea cu sfărmături de păsări,cu foşnet de şopârle, cu somn şi visuri lângătrei sălcii scorburoase, bătrâne, date-n lacrimiprintre copaci de unde vioarele mă cheamăsă văd ce nu se vede, s-aud ce nu s-aude:cum viaţa intră-n moarte, şi viaţa se destramă,cum moartea intră-n viaţă, şi moartea se desface� ...

Da... am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că nu (mai) au timp! alţii se plâng toată ziua şi toată noaptea că n-au timp! dar nu se duc pe coastă să-şi aducă! cică nu-i bun ăsta de pe costişă! cică vor alt fel de timp, da ...

Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie... însă nu mă pot mişca. Parcă-mi şopteşte cineva să nu cumva... fiindcă o să-mi pară foarte rău, o să regret amarnic dacă fug din cel mai lung vis al vieţii mele. Ştiu că un vis durează numai câteva secunde, după cum grongănesc deştepţii, dar eu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) când ai văzut că nu mai am cuvinteşi stau pustiu la margine de sat,m-ai dat POET de suflet la UITARE,de SUFLETUL CUVÂNTULUI m-ai dat (!)!(!) și stau şi tac, şi tac şi stau... cum taceşi stă-n salcâm NIMICUL şi îmi dăTOT ce (n)-a strâns din viaţa mea prea lungă,mai lungă decât moartea... ă! hă! hă! (!)(!) și-mi dă, şi iau, şi simt că mi se umple(încet, de tot) UITAREA cu NIMIC -mai am vreo trei secunde-n buz ...

Uite... mai sunt două ceasuri până se crapă de ziuă. Tata nu are ceas. Nici mama nu are. Nici eu nu am. Nici fratele meu, nici surorile mele. N-avem nici de perete, nici de masă, nici cu pendul, nici cu din ăla cuc. Nu avem nici un fel de ceas. Nici digital, nici de mână, nici clepsidră. Nici măcar din lemn nu avem. Nu mai zic din fier, din aur, din argint. Altfel spus, toţi suntem departe de orice instrument de control/măsurare a timpului. Însă asta nu însemnează că nu avem ti ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:călări-(m)-aş, dar n-am cai,/ des/cânta-(m)-aş, dar n-am nai,n-aş trăi, dar moarte n-am,/ aş fi câine, dar n-am ham !în cui sta-(m)-aş, dar n-am cui,/ n-am cui spune că n-am cuicere-un cui, dar nimeni nu-i/ cum am fost şi-oi fi: haihui !cum am fost şi-oi fi: pe drum/ - odini-(m)-aş, dar n-am cum,odini-(m)-aş, dar n-am când,/ nu am cer, n-am nici pământ                               � ...

Da... negreşit, plec în zorii zilei! nu orbecăiesc, şarlele lui Lungu sunt mai lente, mai cu frică de stăpân, mai prietenoase! şi parcă şi timpu-i mai bun şi mai lung şi mai potrivit pentru scopul vârât de atâta vreme-n capul şi-n sufletul meu!... Da, exact când mama pleacă la prăşit tocmai pe Tâmpa, la dracu-n praznic, şi tata pleacă la săpat şanţuri tocmai în Tabără, adică tot la dracu-n praznic, plec şi eu să mă conving (o dată pentru totdeauna) ce face fata ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Te rog frumos, nu mai veni afară, Lazăre! -vii degeaba, totu-i făţarnic şi barbar,nimeni nu mai vrea cântec la pasăre,toţi vor numai pasăre pe grătar!Toţi aşteaptă pară mălăiaţă,cuib de unde să pice măcar un ou,secundă în care să-(și) îngroape tot timpul,să-l dezgroape şi să-l ucidă din nou!Azvârle-n foc balada, legenda, odiseea,şi nunta, şi botezul... pe toate le pun,şi urlă, şi blestemă, şi dezlănţuie ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) mor cuvintele -chiar și cuvintele care s-au ținut de cuvânt,care s-au suit în cărți,cât mai departe(?) ori cât mai aproape(?)de cer și de pământ (!)(!) mor cuvintele -cu toată vrednicia și cu toată lamura mor,cu tot dinadinsul și farmecul mor,cu toată indiferența și cu toată împăciuireadintre urc și cobor (!)(!) mor cuvintele -chiar și cele din șirul principal de cuvinte,din tranșeele care nu mai pot avea înapoi ...

Sigur că da... mă duc aşa, ca şi cum mă aşteaptă pentru (dez)legare! chiar acum, în crucea nopţii mă duc! ştiu foarte bine cărarea până acolo!... dar trebuie să trec pe lângă stâna l-alde Lungu! şi au ăştia nişte câini mari cât nişte zimbri uitaţi pe Valea Zimbrului şi pe Dealul Ciorii! Nu-s flămânzi, că mănâncă toată ziua numai naturale, da-şi apără mioarele şi mioriţele, şi mieii şi mieluşeii, şi berbecii şi berbecuţii... îşi apără toate astea m ...