Regele s-a întors acasă, pe pământul patriei sale. Dacă, în nefericiţii şapte ani de după '90, întoarcerea Regelui a fost imposibilă, iar, ulterior, i s-au refuzat, pentru încă neruşinat de mulţi ani, drepturi recunoscute deplin altor cetăţeni români care avuseseră de suferit din cauza comunismului, acum, când face, din păcate, ultimul drum, se găseşte puterea unui consens. Prea târziu, vor spune unii. În zadar, vor susţine alţii.
Eu, cu înţelepciunea pe care am avut privilegiul s-o învăţ direct de la Majestatea Sa, în cele câteva ocazii în care am interacţionat, nu mă pronunţ asupra viitorului. Numai Dumnezeu ştie, spunea Regele Mihai, ce ne rezervă viitorul. Iar credinţa în Dumnezeu, care i-a fost pavăză şi alinare înstrăinatului Rege atâta amar de vreme, ne va da poate şi nouă, românilor, puterea de a ne croi o altă soartă.
S-au spus multe zilele acestea, şi bune, şi rele, atât despre Majestatea Sa defunctă, cât şi despre Familia Regală. N-o să intru în polemici, dar câteva lucruri se cer lămurite, din respect pentru acest moment de doliu naţional pe care-l trăim, dar a cărui greutate nu o percepem poate îndeajuns. Multe voci s-au întrebat, mai ales în spaţiul virtual, de ce mai trebuia dus la Peleş sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui, de ce nu a fost depus direct în Palatul Regal din Capitală. Ei bine, e simplu, de fapt, ritualul de înmormântare al Regelui nu face decât să respecte întrutotul tradiţiile româneşti. Domeniul Peleş este, până la urmă, locul unde, la 25 octombrie 1921, s-a născut cel care avea să devină ultimul episcop al treburilor din afară al Bisericii Ortodoxe Române şi Rege uns în biserică la cinci ani şi jumătate. Era firesc, nu doar din motive ce ţin de simbolistică regală, dar şi din motive profund umane, româneşti, ca Peleşul să fi fost unul dintre locurile unde să i se aducă Majestăţii Sale un ultim omagiu. În ceea ce priveşte prezenţa, la Peleş, a liderilor politici români - oricât de controversaţi ar fi unii dintre ei - aceasta nu putea fi evitată, din motive de protocol. Iar de la protocolul regal nu există abateri. Exact cum Regele nu a rămas în ţară, în 1992, pentru că îşi dăduse cuvântul de onoare că pleacă, iar un rege nu îşi încalcă nicicând cuvântul, tot aşa, nici acum nu se puteau face abateri de la regulă. Asta pentru că Regele este, mereu, deasupra tuturor. Chiar şi în moarte.
