Să informezi şi să fii formator de opinie e poate cea mai afurisită misiune din lume. Oricât de bine te-ai strădui să o faci, argumentat, documentat, ţinând cont de reguli din legi şi coduri deontologice, întotdeauna publicul se va împărţi mai ceva ca Marea Roşie sub talpa lui Moise.
Călduţul (încă) subiect al profesoarei din Galaţi, prinsă beată la volan după ce a făcut tumbe cu maşina înainte de prânz, a stârnit valuri de reacţii în rândul societăţii civile. Două tabere furibunde s-au născut: cei care ne-au cerut asiduu numele, prenumele şi şcoala la care predă şoferiţa la limita comei alcoolice şi care ne-au acuzat făţiş de muşamalizare, şi cei care ne-au pus la zid, apreciind că nu sunt relevante numele şi ocupaţia doamnei, „care era pe stradă şi a făcut un accident, aşa cum oricine altcineva putea să facă”. Că suntem rechini avizi de senzaţional şi vajnici absolvenţi de grădiniţă. Respectând dreptul la opinie al publicului, se cere să discernem asupra utilităţii/inutilităţii informaţiilor în jurul cărora s-au ţesut atâtea întrebări cu „de ce?”
Pentru primii. În acest caz, ca şi în altele în care sunt implicate persoane cu anumite funcţii sau profesii, acestea prevalează, într-o primă instanţă, în faţa numelui. Relevant este statutul persoanei care, cu un anume grad de premeditare, ajunge să comită un act antisocial, incompatibil cu nivelul şi rigorile funcţiei/profesiei, care îi asigură o anumită poziţie în societate. Nu oprobriul public asupra persoanei este cel care trebuie atras, ci semnalul de alarmă privind derapajul în rândul reprezentanţilor unei anumite categorii sociale cu pretenţii.
Pentru ceilalţi, ei bine, ştim cu toţii că greşelile sunt omeneşti şi că oricine este pasibil de greşeală. Dar nu vorbim de situaţii care frizează hazardul, ci de cazuri, aşa cum este şi cel de faţă, în care, până la un anumit punct, conştiinţa, educaţia, asumarea propriei valori ar fi trebuit să funcţioneze. Cum spunea cineva, sunt meserii pe lumea asta de care nu te poţi disocia nici când eşti în pijamale şi care te obligă, zi, noapte, la serviciu, sau în timpul liber, să ai principii. Ce faci în casa ta, între patru pereţi, e una. Ce faci când ai ieşit pe uşă, te expune, în sensul bun sau rău, cu tot ceea ce reprezinţi: în cazul de faţă, femeie, soţie, mamă, cadru didactic, cu menirea de a forma şi ocroti copiii. Chestie care contrastează izbitor cu o alcoolemie de 2,5 la mie în sânge, la prima oră, la volanul unei maşini care putea, într-un moment fatidic, să nenorocească vieţi.
