Condiţiile din închisori sunt, iată, principala grijă a parlamentarilor puterii. Nu este domeniu al vieţii sociale – nici măcar Educaţia sau Sănătatea - în care politicienii să fi invocat cu mai multă vigoare „drepturile şi… libertăţile fundamentale ale omului”.
Pe motiv de „supraaglomerare” şi „norme europene” s-a venit cu noi „soluţii” salvatoare pentru penitenciare: sistemul „puşcărie în sufragerie” sau „mititica de weekend”! Ca să-şi acopere şmecheria, parlamentarii puterii s-au grăbit să spună că de prevederile noilor norme nu vor beneficia autorii faptelor de luare sau dare de mită şi trafic de influenţă. O concesie mică pentru lupta anticorupţie, un câştig mare pentru politicienii prinşi cu mâţa în sac. Ar putea să scape cu pedepse la domiciliu autorii de evaziune fiscală sau fraude cu fonduri europene, cei vinovaţi de abuz în serviciu, spălare de bani, mărturie mincinoasă sau favorizarea făptuitorului etc. Printre potenţialii beneficiari se regăsesc – ce coincidenţă! – nume ilustre ale vieţii politice, miniştri, oameni de afaceri, primari, consilieri. Argumentul suprem: or fi fost ei corupţi, au furat cât i-a ţinut funcţia, dar… „n-au dat în cap” la nimeni! Nu reprezintă un „pericol social” major! Vorba aia - „Corupţia ucide!” - e pentru aceşti aleşi doar o invenţie sorosistă a „statului paralel”…
Să nu ne amăgim. Într-o ţară în care corupţia reprezintă „o boală grea”, relaxarea normelor penale reprezintă doar „poliţa de asigurare” a politicienilor care se simt cu musca pe căciulă. Se gândesc să nu-i ajungă şi pe ei, într-o zi, vreun DNA... Dar, dacă tot s-a pus problema relaxării penale, cum ar fi fost dacă aceşti potentaţi „inofensivi” ar fi fost „condamnaţi” nu la detenţie în vila construită prin furt din avutul public, ci la a spăla wc-uri în folosul comunităţii vreo cinci ani de zile! Sau măcar la a trăi vreo câteva luni doar cu salariul minim pe economie, eventual înghesuiţi într-o garsonieră confort III. Asta, poate că i-ar face pe unii să aibă unele regrete.
Prin noua găselniţă legislativă nu asistăm decât la apariţia unei noi clase penale – cea a „deţinuţilor de lux”, cu vilă şi piscină şi brăţări electronice – mai ştii? – cu cristale Swarovski! Dacă tot s-a ajuns aici, să mai băgăm un amendament: introducerea puşcăriei „off-shore” sau de tip „city break”, să mai vadă aleşii condamnaţi cum e cu reintegrarea socială prin Costa Rica sau Madagascar. Că tot sunt destinaţii la modă…
