Luni, de Ziua Forţelor Terestre, Asociaţia Frontiera Gălăţeană a inaugurat, la Cercul Militar, încă patru medalioane – basoreliefuri – executate pro bono de sculptorul gălăţean Mugurel Vrânceanu: portretele lui Mircea, Traian şi Decebal, Ţepeş. Au străjuit, costumaţi în grănicer de la ´77, soldat roman, infanterist din Marele Război etc, voluntari ai Asociaţiei Tradiţia militară, din filiala noastră. Deşi colonel în rezervă, voluntarul Adrian Tăbăcaru era îmbrăcat în simplu soldat dac. Abia revenise de la Mărăşeşti, unde participase la plantarea simbolică a unor arbori ai amintirii. La Unirea din 1918, tot Ardealul se umpluse de puieţi de nuci, arbori rezistenţi unui centenar, cel puţin. Toate curţile şcolilor de acolo aveau câte un nuc, astăzi venerabil. Nu am descoperit încă dacă şi la Galaţi or fi fost, că tot în România Mare am fost şi noi, nu?... Dacă n-om fi făcut cam ca acum, când avem un Centenar de marcat, însă nu are cine să coordoneze rarele acţiuni într-un şir coerent. Partea bună e că văd, tot mai vizibilă, iniţiativa particulară, nu mai stăm cu mâna întinsă la autorităţi.
Vineri, pentru patru zile de osteneală, cu băşici de la bocanci şi raniţe grele, trupa Tradiţiei militare gălăţene participă la Dapyx, cel mai mare festival de reconstituire istorică din ţară: dacii şi romanii, apoi Ev Mediu, Primul Război Mondial: peste 400 de figuranţi voluntari, în uimitoare costume de epocă, cu arme şi efecte speciale, seri de spectacol modern şi artificii. Medgidia - 40.000 de locuitori, patru zile de festival, Galaţiul – aproape 300.000, o zi… Acum, vin acolo vreo 200.000 de turişti, ca să-şi hrănească ochii de culorile trecutului fabulos, spectacol garantat (anul trecut s-au fript şi boi întregi, pentru celălalt tip de hrană, lumească) – cu scenarii inteligente şi un efort uriaş, ascuns în spatele strălucirii spectacolului în aer liber. Nu am deplină încredere că, după nişte emoţii la decontările transportului unor trupe din ţară până la ediţia din anul trecut, a patra, a Festivalului "Antiquitas Rediviva" (Medgidia e abia la a doua, dar a investit enorm şi îşi recuperează, nu numai ca imagine!), organizatorii nu stau cu inima cât un purice. Ce să mai vorbim de extindere, de un festival demn de Centenarul Unirii. Oricum, dacă e după ministrul Culturii, „Centenarul Marii Uniri debutează pe 23 martie şi se încheie în 2023”… Dar, desigur, un ministeriat nu ţine atât de mult… Vom recupera însă… peste încă o sută de ani. Când copăceii plantaţi acum la Mărăşeşti vor fi nişte bătrânei onorabili…
