Am urmărit, la televizor, protestele violente din București. Tot la televizor am văzut și protestele pașnice din alte orașe ale țării. Am văzut, la București, oameni care au avut de suferit din cauza gazelor lacrimogene, am văzut oameni loviți de jandarmi fără să aibă vreo vină. Am văzut însă și o femeie jandarm bătută cu bestialitate de mai mulți bărbați, care și-au vărsat ura, strânsă în ani de zile, față de o instituție, pe un singur om.
Toate acestea au avut loc vineri seară, în București, acolo unde s-au strâns români din țară și din străinătate, pentru a-și exprima nemulțumirile față de cei care se află la conducere. După ce am văzut, pe mai multe posturi tv și pe mai multe site-uri de socializare, filmări de la protestul de vineri seară de la București, am realizat că dacă ești fan al unei tabere arunci obligatoriu cu piatra în celălalt. Fanii PSD au văzut doar huliganii care au aruncat cu diverse obiecte în jandarmi, cei nemulțumiți de guvernare au văzut doar jandarmii care au dat cu spray lacrimogen și i-au bătut pe protestatari. Două tabere, același popor, aceeași țară în care locuim cu toții, indiferent ce simpatii, frici sau probleme avem.
Ca în orice întâmplare în care sunt implicate două tabere, adevărul este undeva la mijloc și fiecare parte are propriul adevăr. Dar, noi, ceilalți, ar trebui să ne facem propria opinie, să analizăm la rece și să decidem de partea cui ne poziționăm. Să ne formăm propria opinie, fără să permitem altora să ne impună o idee sau alta.
Huliganii, numiți de jandarmi membri ai galeriilor de fotbal, nu aveau ce căuta la protest, iar jandarmii, sau o parte din ei, nu ar fi trebuit să acționeze violent. Primii au venit să își reverse ura, ceilalți au respectat un ordin sau au acționat din impuls, văzându-și colegii atacați. Și unii, și ceilalți au greșit. Iar asta a transformat protestul împotriva guvernului într-un eveniment care a adus România, din nou, într-o postură negativă în ochii întregii lumi. Ar fi o noutate?
