Cine nu verifică soba, poate arde de viu

Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Doi vârstnici au rămas fără acoperiş deasupra capului, după ce un incendiu violent le-a mistuit toată agoniseala de o viaţă şi au avut noroc să scape întregi. Nici vecinii nu o duc prea bine, focul întinzându-se rapid şi la gospodăria lor.

Cu siguranţă, auzind vestea, mulţi dintre gălăţenii care au sobe în case îşi vor faci cruci mari, pentru a invoca ajutorul divin care să-i păzească de aşa nenorocire. Şi e normal, într-un fel. Teama, combinată cu instinctul de supravieţuire, ne face să ne bucurăm, în adâncul sufletului, că nu a fost vorba despre noi şi ai noştri, chiar în timp ce, din gură, îi compătimim pe cei loviţi de soartă.

Nu prea văd pe nimeni să se grăbească însă a chema pe cineva să verifice coşul de fum şi sobele. În ciuda avertismentelor pompierilor, pe care şi noi le publicăm în fiecare toamnă, mereu sunt cazuri în care o sobă defectă, un coş de fum defect dau naştere unor tragedii.  De ce nu îşi iau gălăţenii măsuri de prevenire, nu înţeleg. De ce este obligatoriu să ai detector de gaze, dacă te încălzeşti cu centrală, dar nu detector de fum, dacă ai sobă cu lemne? De ce se controlează dacă au fost verificate centralele de apartament, la termenul stabilit prin lege, dar nu se stabileşte unul şi pentru verificarea sobelor? De ce nu se impune, la asigurarea obligatorie a caselor, să fie verificat şi dacă sobele sau alte sisteme de încălzire funcţionează corect? Până la urmă, dacă un individ e iresponsabil şi nu face asta, de ce trebuie să plătească toată strada? Bunicile mele, amândouă, se încălzeau cu sobe. Şi cea de la ţară, şi cea de la oraş îndeplineau, anual, acelaşi ritual. Vara, sobele se lipeau din nou, să aibă timp să se usuce bine până la verificarea de toamnă. La cele de lut se lipea pe lângă cuptor, pe lângă plită, pe lângă burlan, la cea de teracotă, se verifica fiecare încheietură dintre plăci, pe lângă gura de foc, cenuşar, burlan. Plus, evident, coşurile de fum. Nu exista să nu fie chemat coşarul, mai ales la oraş, fiindcă amestecul de lemn şi cărbune producea mai multă cenuşă şi se putea înfunda coşul. În copilăria mea mică, aveam pătuţul chiar lângă sobă, unde era cald şi bine. Nu mi-ar fi riscat nimeni viaţa, uitând sau neglijând să verifice soba. Nu exista nicio impunere legală, sau chiar dacă ar fi fost, habar nu aveau bunicile de ea. Dar făceau aceste gesturi pentru că ştiau că, altfel, murim asfixiaţi sau luăm foc. Să ne fi pierdut până şi cel mai elementar instinct de conservare?

Citit 1614 ori Ultima modificare Duminică, 24 Februarie 2019 19:26

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.