Dacă ar fi fost puşi să mănânce ouă clocite, unora dintre aleşi le-ar veni mai uşor decât să înghită iniţiativa cetăţenească „Fără penali în funcţii publice”, care tocmai a primit avizul Curţii Constituţionale. Unii dintre reprezentanţii puterii s-au dat cu fundul de pământ pentru a opri, cumva, această iniţiativă. Toate şicanele, toate semnăturile dosite prin primării şi toate contestaţiile făcute de politrucii ce doreau să se pună la adăpost, dar şi să-şi dovedească ataşamentul pentru „structurile de partid şi de stat” - faţă de Liviu Dragnea, în special - s-au dovedit inutile.
Că vor, că nu vor, parlamentarii vor avea pe masă această iniţiativă şi vor fi chemaţi să se pronunţe asupra ei. Printre meandrele Justiţiei, Eugen Nicolicea a încercat să vină cu o explicaţie străvezie cum că petiţia „Fără penali” ar fi „mincinoasă”. Vezi, dragă Doamne, că dacă s-ar introduce în Constituţie prevederea cu privire la aleşi, "s-ar da liber ca la celelalte funcții să se umple de penali"! N-ar fi prima dată când dl Nicolicea încearcă să răstălmăcească lucrurile. Ce nu va putea face însă nici el, nici alţii din aceeaşi râncedă plămadă politică este să anuleze imperativul moral potrivit căruia, dacă ai furat, dacă ai fost condamnat, nu ar trebui să te mai bagi precum păduchele în frunte pentru a-ţi da aere de mare patriot pus în slujba binelui public! În „ţările civilizate”, o astfel de normă funcţionează fără ca pentru asta să fie nevoie de o prevedere constituţională. La noi, la 30 de ani de la Revoluţie, mai sunt încă destui cei care încearcă să ne ţină captivi într-un „specific naţional” în care democraţia şi statul de drept au forme „originale”.
Aşteptăm cu interes să vedem care va fi circuitul parlamentar al iniţiativei „Fără penali”. Să vedem, dincolo de interpretările gen Nicolicea, cine va susţine dreptul de accedere într-o funcţie publică al unor infractori. Desigur, avem sentimentul că, la câte mârşăvii au făcut pentru a ciunti Justiţia, pentru Dragnea & comp. respingerea acestei iniţiative nu ar fi decât o altă ghioagă la un car de oale sparte. Dar, cel puţin, i-am obliga să recunoască faptul că, pentru ei, deasupra legii sau moralei, mai importantă e „cinstea hoţilor” cea de pe urmă.
