„Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…”, îmi vine în minte celebrul vers al lui Ion Minulescu. Uite că s-a mai dus o campanie electorală şi am avut ocazia să ne privim ochi în ochi, domnu’ candidat. Ehei, multă vreme a trecut de când nu ne-am mai văzut, cum ar zice Poetul! Şi, ca să fiu sinceră, te-ai cam schimbat, domnu’ candidat.
Au trecut şi peste tine anii, kilogramele şi... mandatele… Şi nu te-au iertat. Ce să-ţi zic? Că dai mai bine în afiş decât în natură?! Că te-ajută mai mult photoshop-ul decât lumina zilei ori reflectoarele scenei politice? Mai bine nu, c-o să-mi zici că sunt că sunt tendenţioasă şi răutăcioasă.
Te-ai schimbat şi la vorbă, domnu’ candidat. Ai devenit mai persuasiv, mai convingător, iar promisiuni mai îndrăzneţe ca să nu spun mai gogonate ca în astă campanie electorală n-am auzit niciodată. Zău dacă nu mi-au crescut inima şi stima de mine auzind cât de bine, de implicat şi de mărinimos ai să mă reprezinţi tu la Bruxelles şi Strasbourg şi cum o să plouă peste Galaţi cu fonduri europene! Mai multe decât ai adus până acum! Numai să te votez! Că uite cum creşte podul peste Dunăre. Acela pe care l-am început, deocamdată, cu banii noştri până i-om cere pe cei europeni.
De proiecte concrete care să scoată Galaţiul din izolare, sărăcie şi deznădejde mi-e şi frică să vorbesc. Fireşte că vreau şi aeroport internaţional, şi centură ocolitoare, şi drum expres, dar singurul fapt concret petrecut în campania asta a fost rezilierea contractului pentru centura ocolitoare a Tecuciului. Aia semnată şi începută în campania electorală a lui 2012, acum şapte ani, şi care nici acum nu-i gata. Abia de-a ajuns la jumătate… În rest, documentaţii scoase de prin sertare şi dosare actualizate pe alţi bani, tot ai mei, şi prezentate drept mari realizări viitoare. Cât de viitoare să fie, dar măcar de-ar da Dumnezeu!
Dar să revin la dumneata, domnu’ candidat! Pesemne că de mâine am să te mai văd doar prin afişe - până le-or rupe vântul şi ploaia - pe la televizor şi, în cel mai sigur caz, la următoarea campanie electorală. Nu, nu aia de peste cinci ani, ci aia din toamnă, de la prezidenţiale. Şi pe urmă la alegerile locale şi la cele parlamentare. Deci o să ne vedem mai des la ochi ca să-mi ceri votul. Cu alte promisiuni sau cu aceleaşi? Ai vreme să refaci stocul de vorbe bune şi promiţătoare sau ai să-mi vinzi iar aceeaşi „marfă electorală”. Pentru că jur că de data asta te ţin minte! Prin urmare, fie c-o să mă mai vezi, fie că nu, măcar să nu uiţi ce mi-ai promis. Că nici eu nu uit!
