M-a bucurat extrem de mult victoria Simonei Halep la Wimbledon, eveniment întâmplat într-o zi de 13 de care lumea, în general, se teme. Că aşa suntem noi, românii, superstiţioşi.
Jocul-fulger de nici o oră a fost minunat, fără nicio îndoială, Simona a strălucit, şi-a făcut jocul, a urmărit scopul cu care intrase pe teren în finală, să îi facă mamei ei cea mai mare bucurie (şi ce poate fi mai frumos decât asta?). Şi a reuşit. Serena Williams a avut o zi proastă, nu a reuşit să îşi facă jocul decât în rare momente, parcă nu şi-a găsit suflul şi ritmul. În ciuda dezamăgirii de a fi pierdut, a tratat situaţia în mod sportiv, a răspuns la întrebări, a felicitat campioana, a stat la poze. Exact cum trebuia să se întâmple, exact cum ar fi făcut şi Simona dacă ea ar fi pierdut.
Trecut momentul euforiei câştigului, ce fac românii? Nu se concentrează cum să o laude pe a lor, care a fost mai bună şi a câştigat, ci încep să facă glume proaste pe seama Serenei, care pierduse. Un capac de bere fotoshopat în locul trofeului care îi revenise pentru onoarea de a fi fost finalistă, nesfârşite glume proaste legate de fizicul ei, de felul în care arată, de posteriorul ei, în fine, o mulţime de mârlănii absolut nejustificate. Nu am să le reproduc aici, în primul rând fiindcă mi se pare o lipsă de respect, în al doilea rând fiindcă e ilegal, reprezentând discriminare rasială şi în al treilea rând pentru că sunt nişte lucruri pe care nu le vreau legate în niciun fel de numele meu. Cert este că această mare sportivă, cu 23 de titluri de mare şlem deja câştigate, nu are nimic de demonstrat. Aşa cum a declarat de nenumărate ori, joacă tenis fiindcă îi place foarte mult acest sport. La fel ca Simona, a început să joace de mică şi a pătruns, alături de sora ei, Venus, într-un sport dominat de albi, întâmpinând tot felul de piedici. La fel ca Simona, s-a lovit de concepţii învechite. Dacă despre jucătoarea româncă se repetă obsesiv că e mică de înălţime, despre Serena se spune că e prea mare, greoaie etc. Dacă despre Simona se reaminteşte la fel de obsesiv că şi-a făcut reducţie de sâni, de parcă asta ar fi important, nu cum joacă, despre Serena se spune că are sânii prea mari, că ar trebui să facă operaţie etc. Oameni buni, când o să fim şi noi capabili de aprecierea civilizată a unui sportiv, indiferent că e bărbat sau femeie, că are sâni sau nu? De ce nu putem, atunci când avem motiv de bucurie, să ne bucurăm şi noi la fel de generos cum o face Simona, fără să simtă nevoia să-şi înjosească învinsa? Ah, pentru că ea este o mare campioană, iar noi, doar campioni la cârcoteli.
