Cum ne dă sistemul cu spray lacrimogen în ochi

Scris de Roxana Artene Penciu

Vineri, 13 Septembrie 2019 00:00

Încerc să-mi imaginez scena de la şcoala din sătucul situat în judeţul Satul Mare. Învăţătoarea care i-a stropit cu spray lacrimogen le-a declarat anchetatorilor că cei doi copii împiedicau desfăşurarea orei. Adică ce făceau? Îi şi văd pe fetiţa şi băieţelul de şase şi şapte ani căscând nişte dinţi de pitbull spre biata femeie. Altfel e greu să-ţi explici de ce ditai Doamna de la catedră, de 40 şi ceva de anişori, şi-a simţit viaţa pusă în pericol şi a apelat la "arma" din dotare. De fapt, cei doi puşti se băteau cu cocoloaşe de hârtie sau îşi trăgeau mucii, în prima bancă, chiar sub nasul Doamnei, sau se împungeau cu creioanele. Iar Doamna... Doamna avea o rotiţă lipsă acolo sus. Se vede clar asta, dacă te uiţi la declaraţiile pe care le dau cei din stafful Inspectoratului Şcolar din judeţul cu pricina: de multă vreme, învăţătoarea se prezintă la concurs, ia note de trecere, dar nu rezistă pe post decât o săptămână, două, trei. Apoi, în anul următor, face la fel. E un fel de celebritate în lumea învăţământului sătmărean. Dar nimeni nu şi-a pus problema ce se întâmplă, de fapt, cu această femeie. S-au mulţumit să pipăie hârtia salvatoare care îi disculpă de orice vină: învăţătoarea avea aviz că este psihic sănătoasă. E scuza pe care au luat-o în braţe directorul şcolii, cei de la ISJ, până şi ministrul Educaţiei, care în acelaşi timp arată cu degetul spre doctorii care dau asemenea adeverinţe din pix. Nici măcar un deget acuzator nu e. Pentru că toată suflarea din Învăţământ ştie că pe adeverinţa respectivă scrie că era sănătoasă în momentul controlului. Deci nici medicii respectivi nu pot fi acuzaţi de nimic. E doar un joc absurd şi sadic în care societatea românească a înţeles să acopere cu hârtii goale lipsa de răspundere când se întâmplă ceva grav. O şmecherie prin care şi unii şi alţii ne spălăm pe mâini de responsabilităţile pe care le avem, dând vina pe SISTEM. Sistemul poate fi vinovat oricât, atâta vreme cât nimeni nu e pedepsit, nimeni nu trebuie să-şi scoată mâinile din sân şi să facă ceva ca lucrurile să meargă bine. Suntem într-o luptă stupidă şi periculoasă cu sistemul, în toate domeniile, nu numai aici. Iar noi continuăm să jucăm abulici acest rol, după nişte reguli pe care am putea totuşi să le schimbăm. Dar aşteptăm să facă cel de-alături asta pentru noi.