Glumeții de la 112

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Nimic nu e mai molipsitor ca prostia şi răutatea, iar noi, ca naţie, suntem extrem de predispuşi la a deveni contagioşi. Lipsa de empatie, izvorâtă din lipsa de educaţie şi cultură îşi are rădăcini adânci în mentalul românesc. În loc să ieşim din mocirlă, învăţând ce e bun din ce e rău, împământenim şi mai dihai mizeria, ridicând-o la rang de fenomen. 

Ne facem cruce cu două mâini când auzim, pe toate canalele posibile, de nenorocirile care se întâmplă aici, printre noi, pe plaiurile mioritice. Situaţii de neimaginat pe vremuri, sau atât de izolate încât zdruncinau din temelii conştiinţa publică, făcându-i pe oameni să-şi scuipe în sân la auzul unor nume care au comis atrocităţi, se succed acum pe bandă rulantă, aflarea lor dând naştere la valuri de repercursiuni directe sau colaterale. Bunăoară, ororile de la Caracal care au ridicat numele orăşelului la rang de "caz", sau "fenomen", au un ecou care nu ne face cinste nouă, ca naţie. Românii pun în practică o nouă distracţie: sunatul la 112. "Alo, sunt sechestrat" a devenit farsa anului, glumeţii de la 112 jucându-se imoral şi ilegal cu posibile situaţii care, dacă ar fi reale, ar fi foarte grave. Cu inconştienţă, ei profită de isteria născută în sânul unui sistem timorat de scandalurile provocate de dispariţii de copii sau de atitudinea "neempatică" şi "nepromptă" a operatorilor de la Urgenţe. Orice fugă a unui copil de la şcoală pentru a se plimba cu tramvaiul pune poliţia în alertă şi odată cu asta, opinia publică. Orice apel la 112 prin care este anunţată o "răpire" sau o "sechestrare" aruncă în aer un sistem care trebuie să se mobilizeze să rezolve problema. Ceea ce nu ştiu glumeţii este că oamenii care aleargă să-i ajute sunt puţini şi de ei depind siguranţa şi, poate, viaţa, altor mii de oameni. În timpul în care poliţistul de serviciu, foarte probabil tânăr şi fără prea multă experienţă, ca majoritatea agenţilor de pe la secţii, caută înnebunit puştiul prizonier sau concubina ostatică, un om sau mai mulţi sunt în pericol real şi au nevoie de ajutor. O femeie poate este victima unui tâlhar, un copil poate ajunge pe mâinile unui violator, sau vreo gaşcă de derbedei pun în pericol grav liniştea şi siguranţa contribuabililor din raza lui de competenţă. Dar omul în uniformă are un apel la 112 şi trebuie să găsească răpitul, chiar dacă bănuieşte că este o glumă proastă. Genul de glumă pe care, ca naţie, încă nu am învăţat că nu trebuie să o facem ca să evităm experienţe tragice, cu costuri de vieţi şi destine.

Citit 1257 ori Ultima modificare Joi, 19 Septembrie 2019 20:01

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.