Panică mare ieri dimineaţă, în Galaţi, după ce a fost spartă din greşeală conducta magistrală de gaz în zona Privilege. Din câte se pare, muncitorii vietnamezi care lucrau acolo s-au speriat şi au fugit, fără măcar un apel la 112. Din fericire, cetăţenii din blocul turn au fost vigilenţi, recunoscând pericolul, iar o nenorocire a fost evitată. Dincolo de costurile reparaţiei, care vor cădea în sarcina constructorului responsabil de lucrare, dincolo de neplăcerile create gălăţenilor din zonă, rămaşi fără gaze şi panicaţi de situaţie, o întrebare rămâne, deocamdată, fără răspuns. De ce erau muncitorii străini, care, cel mai probabil, nu vorbesc româneşte, singuri la locul incidentului? Oare nu cumva ar fi trebuit să aibă măcar un şef de echipă român, care, la o adică, să poată suna la 112?
Îmi amintesc o situaţie de acum 20 de ani, când am meditat la limba franceză un gălăţean care urma să plece în Africa, în Coasta de Fildeş, tocmai pentru a fi şef de echipă peste nişte muncitori ivorieni. Şi chiar dacă oamenii aceia ştiau ce au de făcut, era fundamental ca şeful să se poată înţelege cu ei, deci se şcolea, la cererea angajatorului.
La noi, sincer, nu cred că ştiu şefii de echipă nici engleză, presupunând că muncitorii veniţi din Asia ar şti cu toţii limba asta, la nivel conversaţional. Dacă nici ei nu sunt poligloţi, atunci clar avem de-a face cu mult dat din mâini. Dorel ăsta vietnamezul, care a excavat magistrala de gaze, are partea lui de vină. Deşi îndrăznesc să cred că nu i-a spus nimeni să belească ochii la ce face, că sunt ţevi de gaze dedesubt. După cum nu cred să le fi dat cineva un plan cu ţevile respective. Nu de alta, dar orice om are, în primul rând, instinct de conservare, nu dă cu barda în cablul electric, dacă i se spune că e acolo, nu bagă lama în ţeava de gaze, despre care ştie bine că poate să-i ia viaţa, dacă i-ai atras atenţia că sapă în apropierea ei.
Se fac cercetări în legătură cu acest incident şi, fără îndoială, vinovaţii de situaţia creată vor răspunde, în faţa Primăriei, care a comandat lucrarea, pentru pericolul în care ne-au pus pe toţi. Dincolo de riscul unei explozii, care a fost real, circulaţia pe strada Brăilei a fost mult îngreunată, complicând traficul şi aşa congestionat. S-au cheltuit resurse pentru avertizarea cetăţenilor din zonă să nu folosească foc deschis, pentru refacerea infrastructurii de gaze, iar compania distribuitoare a suferit şi ea pierderi. Totul fiindcă constructorii vor personal plătit mai prost, iar de translator nu are nimeni bani.
