De transpiraţia fotbaliştilor din România nu le pasă deloc celor din forurile de conducere, FRF şi LPF. Truditorii din teren sunt trataţi ca nişte sclavi, atunci când vine vorba de traseul banilor munciţi, unul care devine tot mai lung până la momentul plăţii, din cauza regulamentelor şi a atitudinii de protejare a cluburilor din partea celor din comisiile federale.
Un fotbalist care nu-şi primeşte salariul pe o perioadă de trei luni, intră în a patra şi atunci poate să-şi ceară drepturile la Comsiia de Disciplină. A aşteptat 90 de zile, iar notificarea către club este primul pas pe care trebuie să-l facă obligatoriu. Mai trec două zile până poate depune memoriu la federaţie. Am ajuns la 92. Cei foarte norocoşi, intră după şapte zile în şedinţa Comisiei, ajungem la 99 de zile. La audieri, clubul nu face dovada plăţii, iar de la Comisie i se dă un termen de 30 de zile pentru a face plata. Total intermediar, 129 zile! Plus vreo alte minim trei până ajunge decizia la club.
Clubul face recurs, deşi ştie că n-are de unde plăti, dar aşa mai câştigă încă 30 de zile. Ajungem pe la 160. Fotbalistul trebuie din nou să anunţe federaţia că nu a încasat, alte şapte zile până reintră în şedinţa Comisiei şi vine prima sancţiune pentru club, amendă 3.000 de lei şi alt termen de 15 zile. 182 de zile de când fotbalistul nu a fost plătit, n-a avut de unde să ducă bani acasă, să-şi întreţină familia.
Deci în fotbalul românesc se poate sta cel puţin jumătate de an fără să-ţi plăteşti jucătorul, abia de acolo se ajunge la depunctare, pentru că aşa vor FRF şi LPF. Să încurajeze golăniile, nu tratamentul corect faţă de jucători şi antrenori.
Asta se întâmplă la noi, pentru că la FIFA chiar se exagerează, se trece în cealaltă extremă. Avem cazul Suporter Club Oţelul, care este pus de forul mondial să plătească jucători pe care nu i-a avut niciodată, foşti la predecesorul FC Oţelul. Desigur, pare aberant. Un apropiat din lumea conducătorilor din fotbalul de la noi mi-a explicat şi de ce s-a ajuns la asta. Pentru că este vorba de un club care se consideră continuatorul altuia, preluând trofeele celui vechi. Iar FIFA consideră că având trofeele, aşa numitul palmares, trebuie să plăteşti jucătorii care au contribuit la câştigarea lor, chiar dacă indirect şi chiar dacă tu, clubul de acum, nu ai vreo legătură juridică şi nici pe linie sportivă (cum ar fi preluarea locului în competiţie, într-o anume ligă).
