Final de iureş electoral, cu un oftat de uşurare. Mai bine cu pozele pisicilor pe reţelele de socializare, decât cu bălăcăreala. Tot aştept, de prea multă vreme, o campanie axată pe ce vrea fiecare parte implicată să facă, bazată pe constructivism, dar, cu fiecare episod de vot care trece, pare tot mai clar că e o aşteptare utopică.
Săptămânile premergătoare votului scot la suprafaţă cam tot ce e mai rău din oameni, fie ei direct implicaţi şi interesaţi, fie doar simpatizanţi ai uneia din părţi. Pe de o parte, interesul, de cealaltă, nemulţumirile, neîmplinirile sau pur şi simplu incapacitatea de a accepta altă variantă decât cea proprie, s-au lăsat cu frustrare, agresivitate, chiar ură în mai tot ce a însemnat "discuţie" pe teme electorale. Cu instigări şi conflicte absolut inutile.
"Experţii" în strategii de campanie au împins la jigniri vehemente, aproape continui, chiar spre cei de la care ar fi vrut votul: "proşti" spre electoratul dintr-o parte, "trădători" şi multe alte grozăvii spre ceilalţi, mai ales spre diaspora. Poate tu, expertule, speri să-i mobilizezi şi mai mult pe votanţii pe care îi doreşti, dar dacă mă jigneşti nu mă vei convinge niciodată să-mi schimb opţiunea, dimpotrivă!
Mi-ar plăcea să cred că doar "electoralul" împinge spre nesimţire şi intoleranţă, însă sunt tot mai convins că este o stare permanentă, o afecţiune cronică a societăţii civile, cu simptome mai dureroase în periodele cu alegeri.
Rămâne ca politicul şi timpul să arate dacă este o afecţiune incurabilă. Societatea se poate vindeca, dar numai când comportamentul (nu doar discursul politicianului) va fi echilibrat, cu bunul simţ ca esenţă.
S-a terminat o campanie, cu cineva pe primul loc, conform scorului de după meciul datului la gioale. Nu e suficient pentru a fi şi câştigător, comportamentul de după va decide cu adevărat asta. Iar fără întoarcerea la bun simţ, toleranţă şi echilibru va fi o înfrângere pentru toţi, înfrângerea României!
