Monica Anisie se laudă într-un comunicat de presă că a eliminat taxele de echivalare a studiilor realizate de tinerii români în ţările europene, în speranţa că îi va încuraja pe aceştia să se întoarcă în ţară. Ca şi cum cele câteva sute de lei ar fi singura problemă care i-ar ţine departe pe tinerii care au ales să fugă de România. De-a lungul timpului, am discutat cu mulţi tineri admişi la universităţi în alte ţări. Majoritatea pleacă fără să se mai uite înapoi, pentru că, deştepţi fiind, şi-au dat seama că şansele de dezvoltare de aici sunt minime. Alţii mai visează să se întoarcă după ce acumulează cunoştinţe, experienţă şi ceva capital. Mi-au spus că se simt datori faţă de oamenii care i-au crescut, faţă de ţara în care s-au născut. Însă, dintre toţi tinerii pe care-i cunosc, mulţi absolvenţi acum de universităţi mai mult sau mai puţin prestigioase, nu ştiu niciunul care să se fi întors. Cazurile rare care aleg să revină în România sunt, de cele mai multe ori, dintre cei care n-au reuşit să se adapteze acolo.
În timp ce doamna ministru al Educaţiei se îmbată cu apă rece, realitatea e mult mai cruntă, specialiștii în migrație spun că exodul tinerilor nu se va opri prea curând, dacă nu vor fi luate măsuri. În urma unui sondaj realizat recent, sociologii spun că aproximativ jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 34 de ani și-au făcut deja planuri să plece din România. Cei mai mulţi dintre ei sunt licenţiaţi sau chiar masteranzi sau doctoranzi.
În loc să se bată cu pumnul în piept că au renunţat la o taxă de care oricum nu se împiedeca nimeni, politicienii s-ar gândi să creeze locuri de muncă corespunzătoare înaltelor calificări pe care le dobândesc aceşti tineri în străinătate, prin atragerea reală a investitorilor şi prin renunţarea la a ocupa posturile bine plătite de către pile şi beizadele. În mai toate cazurile, personaje incompetente, dar lacome.
La ce s-ar întoarce acasă tinerii şcoliţi în străinătate? Ca să dănţuiască, fără pic de remuşcare, toţi corupţii aflaţi în funcţii de conducere pe visurile lor? Să vadă cum îşi umplu buzunarele cu banii pe care ar fi trebuit să-i folosească pentru drumuri, spitale şi şcoli? Ca să-şi vadă părinţii anchilozaţi în mentalităţi comuniste gen "e rău, dar lasă, mamă, să se ducă alţii să schimbe lumea, tu stai în banca ta"?
Crudul adevăr este că, nici noi, nici cei care ne conduc de mai bine de 30 de ani nu facem nimic prin care să merităm întoarcerea acestor tineri acasă.
