Indiscutabil, industria ospitalităţii a fost printre primele şi printre cele mai grav afectate de pandemie. Să fii hotelier sau cârciumar în aceste vremuri este echivalent cu lupta supremă pentru supravieţuire. Şi mai greu de imaginat este însă indolenţa patronilor "fripţi" de pandemie, care, cum au gustat puţin din "liberalizare", cum parcă au uitat cu totul de virusul care nu sună să facă rezervare.
Ori s-au scumpit la tărâţe ca să se ieftinească la mălai, ori nu le pasă, ori peşcheşul adunat de pe fundul sacului sărăcit de pandemie şi plasat unde trebuie le permite să ignore cele mai elementare măsuri de protecţie a oamenilor care le calcă pragul şi le aduc bani în conturi. Nu se ştie care anume motiv inconştient şi cu siguranţă periculos îi determină pe afectaţii jucători din industria ospitalităţii să fi uitat de pericolul numit COVID. Un pericol care şi-a arătat colţii imediat după umplerea staţiunilor din zonele turistice, când toţi românii au dat năvală să se recreeze după atâta urgenţă şi alertă. Probabil sunt mulţi care au zis bogdaproste că au putut deschide în primele faze măcar terasele şi au suflat şi în iaurt, cu măsuri de protecţie pentru toţi. Dar, total neaşteptat, sunt şi alţii, chiar cu ştaif, care nu se tem de virus mai ceva ca de pisica neagră într-o zi de marţi 13. Am fost recent la un eveniment privat, într-o locaţie unde nu te duci dacă nu ai rezervare. Evident, serviciile, de la calitate la servire, e de aşteptat să fie la superlativ, şi chiar merită. Lucru pe care nu l-am putut spune despre grija gazdelor faţă de sănătatea oaspeţilor, ca să nu mai vorbim de respectarea legii. Impresionanta locaţie nu avea niciun dezinfectat pentru mâini, care să fi fost amplasat pe căile de trafic intens sau în locurile atinse, inevitabil, de toată lumea. Patronii nu se îngrijiseră să asigure o ventilaţie naturală, dacă sistemul de climatizare ar răspândi şi mai tare viruşii, în aşa fel încât oamenii să nu fie nevoiţi să manevreze iar şi iar aceleaşi clanţe de la uşi, de altfel temeinic închise, să nu intre nici aerul, nici virusul. Bonus, ca la orice eveniment în pandemie care se respectă, a venit şi poliţia, care s-a uitat şi a plecat. Distanţarea socială era regulamentară, iar mesenii transpirau conştiicios cu măşti pe faţă. Vorba cuiva, să fie bine, ca să nu fie rău. În asemenea condiţii, cu verificări de mântuială, măsuri luate pe genunchi, după sistemul las' că merge şi-aşa, să nu ne mirăm nici noi că ne îmbolnăvim, nici cârciumarii că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, afacerile lor vor respira din nou greu. Aud chiar că sunt unele saloane unde se ţin chefuri ca pe vremuri, cu sute de invitaţi, pe premisa că, la atâţia oameni, şi cea mai mare amendă e floare la ureche. Vorba ceea, câinii latră, ursul trece!
