O dată la o sută de ani, omenirea trebuie să facă faţă provocărilor naturii care recurge la o selecţie naturală în faţa căreia nu prea ne putem opune. Noi, oamenii anului 2020, am avut şansa, sau ghinionul, să fim contemporanii unei astfel de încercări. Noi, cei care am rămas necernuţi de molima care a îngheţat planeta, suntem acum în faţa unui nou început, la propriu. Va trebui să aplicăm învăţămintele unei lecţii pe care următoarele câteva generaţii nu vor mai avea, poate, şansa să o înveţe.
Anul care se va încheia în două zile ne-a arătat, poate, mai mult decât ne-am fi dorit, cât de versatilă este fiinţa umană. Poate era nevoie să ne descoperim alte valenţe. Poate au ieşit din noi laturi şi capacităţi amorţite sau pe care nu ştiam că le deţinem, ori, dimpotrivă, s-a scos la iveală latura egoistă, de supravieţuitor feroce, a omului modern. În lupta cu inamicul invizibil numit virus, care a secerat vieţi, a paralizat tot ce înseamnă dinamică existenţială pe planetă, care ne-a închis în case, ne-a îndepărtat unii de alţii, ne-a lăsat poate fără slujbe, pe copii i-a îndepărtat de şcoală, iar pe mulţi, prea mulţi, i-a adus în crunta situaţie de a-şi lua morţii în saci din spitale, am avut ocazia să tragem învăţăminte. O experienţă grea în care un om cu un optimism moderat a intrat, foarte probabil, cu gândul că într-o zi se va sfârşi, că în lume se va găsi antidotul suferinţei. Ceea ce ar fi trebuit să se întâmple însă între şocul intrării sub imperiul virusului, cu graniţe închise, stări de urgenţă, spitale transformate în purgatorii, suferinţe şi colapsuri de sistem şi raza de speranţă care pentru mulţi este un vaccin, contează cel mai mult. Să fim mai curaţi, mai responsabili, mai empatici, mai chivernisiţi, mai cu respect şi mai cu grijă. Pentru că orice clipă poate fi ultima şi o secundă de iresponsabilitate poate costa vieţi şi suferinţă.
Toate acestea ne vor ajuta în anul ce vine şi cei care vor urma, pentru că urmările nu vor fi la fel de uşor de şters precum ruinele unei clădiri demolate. Va trebui să facem faţă unei crize economice, va trebui să umplem golurile din educaţia copiilor, pentru care 2020 s-a transformat într-o nedorită pauză forţată, va trebui să reconsiderăm sistemul medical. Va trebui să punem tehnologia, tărăm pe care s-a mutat practic existenţa planetei, în slujba umplerii golurilor care încă marchează societatea globală. O boală pe care nu ştim dacă şi în ce măsură o putem încă stăpâni, dacă nu chiar învinge, ne-a dat un semn: că nu suntem perfecţi, dar că putem învăţa. 2021 e anul marelui examen!
