Cu siguranţă, urbea noastră nu are nimic în comun cu simpaticul personaj Disney şi nici cu delicatesa franţuzească al cărei nume îl poartă eroul peliculei, un şobolan. Însă specia căreia îi aparţine "dinţosul" s-ar potrivi de minune frecvenţei cu care găurile şi craterele apar şi dispar în oraşul dintre Dunăre, Siret şi Prut.
Oraţul-şvaiţer, sau oraşul gropilor, sau oraşul craterelor, cum nu i s-a mai spus Galaţiului în ultimele două decenii, de când, pe unde te aşteptai mai puţin, răsărea câte o tasare, câte o "gropzillă"! Atât de mult s-au obişnuit gălăţenii cu fenomenul, încât în jurul fiecărei gropi, fie de la colţ de bloc, fie de pe vreo arteră proaspăt cosmetizată pe bani mulţi, ori din vreun loc de promenadă, încât au născut şi legende. Gurile rele, că au auzit de la alţii, că s-au documentat, că au dedus sau au văzut, s-au tot învăţat să cârtească: ba că treburile nu se fac decât de mântuială şi că banii pe străzi sunt aruncaţi aiurea în buzunarele companiilor abonate la contracte cu statul, ba că oareșce reabilitare a sistemului de canalizare şi apă s-a făcut aiurea şi subdimensionat, încât crapă ţevile pe dedesubt, ba că "Dorel" nu a manevrat lopata cu simţ de răspundere. Alţii, mai puţin aplecaţi spre teoria conspiraţiei, susţin tunelurile şi galeriile care străbat oraşul în lung şi în lat şi din cauza cărora ne vom duce, inevitabil, cu totul la vale. Sau în Dunăre, după cum sunt dispuse tunelurile fiecăruia. Lăsând la o parte supoziţiile ironice, contabilizarea sumară a frecvenţelor cu care se surpă la noi diverse străzi este îngrijorătoare. Azi faleza, mâine Basarabiei, poimâine Brăilei. Într-un loc în care acum aproape 11 ani, la Tirighina, se căsca un hău cât toate zilele, chiar în coasta Combinatului, a apărut acum o nouă surpare.
Cei care se mai pricep cât de cât şi au fost angrenaţi în problemă şi atunci cred că situaţia a fost rezolvată cu grad discutabil de răspundere, infiltraţiile de apă favorizând golurile de dedesubt, neacoperite cum trebuie, astfel că groapa a apărut din senin, în toiul nopţii, pe partea din vale a străzii. Cauza ar putea fi repetitivă, pentru că nu odată s-a văzut cum astfel de accidente de teren au fost tratate experimental şi neprofesionist. Aşa am avut "gropzille" cu repetiţie şi cratere după cratere în cele mai neaşteptate locuri. Aşa avem zone, chiar în vecinătatea "accidentelor", care se afundă văzând cu ochii, dar sunt vizate de proiecte măreţe de cartiere rezidenţiale. Construim pe găuri şi să nu ne fie mare mirarea dacă într-o bună zi ne vom duce într-un mare hău, mai mare decât gaura făcută într-un caşcaval de o haită de şobolani flămânzi.
