„Puţin, foarte puţin!”, îmi vine în minte, amar, o replică dintr-o celebră comedie românească. Mai degrabă „prea puţin”, dacă îmi aduc aminte de ştirile cutremurătoare care au dus Galaţiul în prim-planul jurnalelor naţionale de ştiri, zilele trecute. Morţile dureros de premature şi din cauze medical-absurde ale unui bărbat şi ale unei tinere, în Spitalul Judeţean. Nu am auzit să se fi schimbat nici măcar puţin, foarte puţin, starea de fapt de acolo. Şi, în genere, starea spitalelor noastre.
În schimb, deunăzi, când tot aşteptam cu înfrigurare să fie lansată odată licitaţia pentru studiul de fezabilitate necesar construirii unui spital municipal de urgenţă, am dat cu ochii de vechiul Spital Regional. „Proiect în curs de pregătire pentru perioada 2027-2035”. Să mă umfle râsu-plânsu’ şi mai multe nu! E trecut în Strategia de dezvoltare metropolitană pe care autorităţile au lansat-o în dezbatere publică. Păi strategiile ne lipsesc nouă?!
Spital Regional… gogoriţa, pardon, povestea despre care se scrie de mulţi ani, dar nu se concretizează nimic la noi. Se face însă unul la Iaşi, înţeleg. Deşi, sincer, la câte se construiesc anual pe hârtie, pe fundaţii de promisiuni deşarte, cu cărămizi din programe electorale, cred că spitalele ar trebui să fie la concurenţă cu autostrăzile, drumurile expres, variantele ocolitoare şi şoselele de mare viteză. Zău aşa!
Şi mai remarc o treabă interesantă: când nu mai merge cu aeroportul care trebuia construit pe la Braniştea, se bagă în faţă Spitalul Regional. Avioane, saloane moderne, tehnologie medicală de ultimă generaţie, profesionişti, competenţă… ne „preţuiesc” autorităţile până decolăm cu toţii pe drumul fără întoarcere.
Hai, că suntem antrenaţi, după ziua de luni! Cum v-aţi descurcat, jumătate de zi, fără transport public local? Pe jos sau cu taxiul? Cu abonamentul plătit în buzunar, nu-i aşa? Vă aşteptaţi să vă „amortizeze” cineva banii cheltuiţi să vă trimiteţi copiii la şcoală, ca să ajungeţi la locul de muncă ori pe unde aveaţi musai nevoie să fiţi? Sau poate să se prelungească valabilitatea abonamentelor cu cele două zile în care până după ora 12,00, respectiv 14,00 nu a circulat niciun mijloc de transport în comun... Visaţi în continuare! N-o să vedeţi aşa ceva!
Şi ştiţi de ce? Pentru că atâta preţuim noi, gălăţenii, în ochii autorităţilor. Nici măcar puţin, foarte puţin. Te miri ce şi mai nimic.
