Cei care au „inventat” cincinalul de patru ani par a fi mici copii pe lângă ce au reușit să facă unele firme controlate de ANAF – Direcția Generală Antifraudă și Inspecția Muncii. Cele două instituții au demarat, recent, o serie de controale, în cadrul operațiunii Cronos, la firmele cu „parfum” de evaziune. Sunt vizate companii care plătesc angajaților salarii mai mici decât media pe ramură, sau cele care, deși au cifre de afaceri foarte mari, raportează profituri ridicol de mici. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.
De exemplu, o firmă de pază și protecție din București cu peste 180 de angajați a reușit „performanța” ca, în numai cinci ani, să lucreze aproape un milion de ore fără pontaj. Matematic vorbind, în cei cinci ani controlați, firma respectivă nu a înregistrat în pontaje sau în contabilitate 931.031 de ore lucrate, adică echivalentul a aproximativ 106 ani! Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin nedeclararea și neachitarea contribuțiilor sociale și impozitului pe venit se cifrează la aproape cinci milioane de lei. La acesta se adaugă, deși nu este contabilizat, banii pe care agenții de pază respectivi îi vor pierde la pensii prin nedeclararea câștigurilor pe care le-au avut.
Un alt exemplu: achiziții fictive de carburant în valoare de peste 11 milioane de lei. Pentru justificarea disimulării cumpărării și consumului de carburant, reprezentanții firmei au falsificat bonuri fiscale, au încheiat contracte de comodat cu persoane fizice, fără a utiliza în realitate autovehiculele respective. În acest timp, o singură persoană a completat toate foile de parcurs din care rezulta că ar fi fost străbătuți 34.759.334 km, o distanță de peste 90 de ori mai mare decât cea de la Pământ la Lună!
Controalele ANAF și Inspecției Muncii vor continua, iar curând vor intra în „focuri” și service-uri auto, firme de construcții, unități HoReCa, saloane de cosmetică și de fitness, firme care oferă servicii de curățenie, de transport – toate fiind considerate cu un risc ridicat de evaziune.
Toți aceștia nu sunt nici primii, nici ultimii care spun lucruri trăsnite, în sensul că una declară și alta fac. Să ne gândim la politicieni, de exemplu, care nu s-au oprit niciodată din a ne promite drumuri, spitale regionale, autostrăzi și drumuri expres, rețele de gaze, de apă și de canalizare, locuri de muncă și, în general, numai lapte și miere. Unii cred că am uitat ce ne-au promis și se tot întorc, la fiecare patru ani, să încerce să ne mai păcălească o dată. Cât timp uităm, sau ne prefacem că uităm, le merge. Însă până când îi vom mai lăsa să ne spună lucruri trăsnite?
