De prin secolul al XVII-lea, timp de peste 200 de ani, haiducii au fost o prezenţă constantă în ţările române. Deşi erau, în majoritate, hoţi, tâlhari şi uneori chiar criminali, haiducii au rămas în folclor ca personaje pozitive, prin legende şi balade, prin prisma faptului că furau de la cei bogaţi şi împărţeau prada cu ţăranii săraci.
În zilele noastre, guvernul coaliţiei social-liberale tocmai a decis o "haiducie", suprataxarea producătorilor şi distribuitorilor de energie cu 100% din orice câştig suplimentar care depăşeşte un profit minimal. Executivul susţine că această măsură a fost luată după ce s-a constatat că anul trecut s-au făcut tranzacţii în piaţă la preţuri şi de trei ori mai mari decât cele considerate acum decente. Întrebarea este dacă jaful de iarna trecută nu s-a desfăşurat cumva cu acordul tacit al autorităţilor, care, pentru o sumă de trei ori mai mare, au încasat de trei ori mai multe taxe, din care o foarte mică parte s-a întors la "ţărani", prin plafonarea preţurilor.
O altă "haiducie" recentă o reprezintă anunţarea creşterii salariului minim brut la 3.000 de lei. Pe scurt, 450 de lei pentru fiecare salariat sunt scoşi din buzunarul "îmbuibaţilor" de patroni, din care aproape 200 de lei ajung la stat prin taxele pe muncă, iar alţi vreo 50 de lei prin TVA. Din aceşti aproape 250 de lei, se întorc la "ţărani" cam jumătate, prin majorarea punctului de pensie, ca să aibă ce cheltui poporul pe produse şi servicii purtătoare de TVA serios umflată de inflaţie.
În general, cam toate măsurile guvernamentale luate în ultimii doi ani au acelaşi scop, acela de a găsi noi şi noi metode de a strânge cât mai mulţi bani la buget, pentru a acoperi dezmăţul salarial (cu angajări pe bandă rulantă, pe salarii duble faţă de mediul concurenţial privat) şi investiţional (de la cumpărarea de bile şi borduri la elaborarea a mii de SF-uri pentru proiecte SF) de stat, pe care coaliţa aflată la putere îl face din ce în ce mai pe faţă şi mai fără ruşine.
Din păcate, educaţia economică a marii mase a populaţiei României este suficient de precară încât să rămână cu impresia că această pseudohaiducie guvernamentală, în urma căreia poporul primeşte şi el câteva firimituri, chiar este benefică populaţiei pe termen lung şi merită o baladă şi... o ştampilă la viitoarele alegeri.
