Cazul adolescentei de 14 ani violată şi lăsată însărcinată de un consătean de 30 de ani readuce pe tapet situaţia în care se află fetele din România. Încăpățânarea cu care amânăm introducerea educaţiei sexuale în şcoli pentru un moment când deja, în cele mai multe cazuri, adolescenţii şi-au început viaţa sexuală, ne face să plătim încă un preţ foarte mare, ca societate.
Atâta timp cât copiii, indiferent dacă sunt băieţi sau fete, nu vor şti să-şi identifice propriile limite în ceea ce priveşte intimitatea, situaţii de acest gen se vor repeta. După cum vor fi la fel de dese cazurile în care ambii "părinţi" ai copilului nenăscut sunt minori. Iar acest lucru se va lăsa cu traume, indiferent de modalitatea aleasă pentru a înfrunta consecinţele. Dacă se va naşte un copil nedorit, acesta va creşte într-o familie unde simpla lui existenţă aminteşte o dramă sau va fi abandonat în sistemul de stat, devenind o victimă încă dinainte de a fi conştient de propria situaţie.
Chiar dacă nu se soldează cu o sarcină, un abuz sexual, un viol schimbă pentru totdeauna viaţa persoanei care i-a fost victimă. Cu terapie şi sprijin familial, se poate trece peste, dar, să fim serioşi, câţi adolescenţi din România au acces la asemenea îngrijire şi câţi dintre părinţi îşi permit timpul şi banii necesari pentru a-şi susţine copilul care trebuie să suporte, în mod nedrept, şi dezaprobarea unei societăţi care-l consideră, cel puţin parţial, vinovat? De câte ori nu auzim "a cerut-o, ia uite cum se îmbracă" sau "părinţii ei nu o văd cum pleacă de acasă?" etc.
În realitate, lucrurile sunt extrem de clare: toţi copiii ar trebui să fie educaţi, şi acasă, şi la şcoală, în sensul protecţiei şi respectării limitelor personale în materie de intimitate. Nu este normal să pupăm şi să smotocim un copil mic, nici măcar membru al familiei, dacă acesta nu este suficient de mare încât să poată consimţi. Iar dacă un copil care poate să îşi exprime acordul sau dezacordul spune că nu vrea să îl pupe pe unchiul X, ar trebui lăsat în pace.
Copiii trebuie învăţaţi că anumite atingeri nu sunt fireşti şi că, în cazul în care se întâmplă, trebuie să îi spună părintelui/educatorului. Copiii trebuie educaţi să facă diferenţa între dragostea romantică şi dorinţa sexuală, trebuie să poată decide pentru ei înşişi în situaţii-limită. Trebuie să ştie că sunt iubiţi de familie, că părinţii, fraţii, bunicii etc ar face orice să îi protejeze şi că nu vor crede un alt adult mai degrabă decât pe ei. Abia atunci vom scăpa, poate, de abuzatorii din propria ogradă.
