Paradă în țara cu generali de carton

Paradă în țara cu generali de carton
Evaluaţi acest articol
(33 voturi)

Nu cred să existe țară în lumea asta care să-și  premieze în așa stil valorile cu demnități militare așa cum se întâmplă la noi. În România flancului estic al NATO, în țara aflată la răscruce de civilizații, puteri și interese, în țara în care populația nu mai este pregătită militar, stelele de general stau și pe umerii cântăreților, sportivilor sau ai acelor personaje care au trecut prin armată paralel cu competența și eroismul. 

A mai trecut o zi în care patriotismul a dat în clocot inclusiv printre românii care 364 de zile pe an au ca principală preocupare să cârtească despre ”cât de nasoală e țara asta, cât de aiurea e sa fii român, cât de infectă e clasa politică”, pe scurt, ”frumoasă țară, păcat că e locuită, hai să fugim cât mai departe”. Poate e principiul oricărei democrații să vezi și să-ți dai cu părerea și ar fi de datoria, să zicem, a oricărui stat ca de ziua națională să arate poporului că e, totuși, o forță, etalându-și tot ce are mai mândru, mai frumos și mai puternic. Oamenii au nevoie să se simtă siguri, mai ales în aceste vremuri tulburi, incerte, în care nu suntem siguri la ce pericole vom trebui să facem față și cum ne vor determina acestea soarta ca indivizi și ca nație. Defilarea armatelor face parte din tradiția zilelor naționale ale fiecărei țări și zău dacă nu se justifică în adevăratul sens al cuvântului acolo unde există substrat. Adică acolo unde forța chiar există, nu e coafată frumos la parade și umflată cu pompa. Să scoți tancurile în stradă, să arăți că ai cu ce unui popor care 364 de zile pe an, într-o prea mică proporție, s-ar arăta dispus să-și apere țara, e cel puțin ipocrizie. O ipocrizie adusă la limita sfidării atunci când, tu, ca stat, faci generali din personaje care au un talent, au avut niște rezultate sportive remarcabile sau pur și simplu au avut șansa și orientarea să deservească abil diverse interese politice sau conjuncturi. Asta în țara care atunci când situația ”arde” are nevoie de sprijin extern ca să fie apărată, pentru că altfel, într-un conflict, am fi realmente cu pantalonii în vine. La noi, poate cei care trec binișor de-a doua tinerețe ar mai ști și ar mai vrea să pună mâna pe armă, la nevoie. La ani-lumină distanță de finlandezul sau israelianul călit pentru orice, românul este mândru într-o țară în care armata e demonetizată subliminal și sistematic. Inclusiv prin maimuțăreala unui mare tenismen, bălăcărit în scandaluri mediatice, care de la înălțimea gradului de general amenința deunăzi că lasă țara în care n-are voie să mai bea o bere la volan....

Citit 2015 ori Ultima modificare Vineri, 02 Decembrie 2022 18:29

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.